frunze

Copacul cel bătrân

Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,

Cât vânturile nopţii
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.

Şi-n linişte adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiintarea

VIII. Detaşare

Priveşte Viaţa,
Curată conştiinţă-
Departe se stă!

IX. Regretul

Şiroaie varsă
Surâsul pe o frunză,
În adiere.

poezie de Horatiu Palade
Adăugat de Ira Ioana Branoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maiul roz

Chitara vag trăsare în zarea de azur,
Ning pe lac
Raze lungi
Blonde dungi...
Pitpălac.
Zdrang, zdrang... O sărutare ş-al frunzelor murmur,
Trestii tac
Şi spre mal
Nici- un val, -
Pitpălac.
Chitara însă sună: Planc - plinc - plunc - planc - plunc - plac.
Pitpălac.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze pierdute

Cincizeci de ani, de cînd încerci mereu,
Condeiul, gîndurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.

Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut.
De pagina curată şi de rîndul,
Şi de cuvîntul de la început,
Te sperie şi litera şi gîndul.

Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.

La fiece cuvînt, o şovăire
Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mîna ta.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de vis

priveşte crângul
cum ai privi un cer

statuie a singurătăţii

după valul de aer polar
ochii tăi vor zări
un pământ reavăn
ce alunecă-n ei
fragil ca frunza de mesteacăn

atunci vor şti să vadă
ochii tăi
singurătatea golului rămas

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă!

Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-şi potecă.

Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:

Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Veneţie imponderabilă
amurgul
se filtrează prin vitraliile
frunzelor
misterul lui octomvrie este
împăturit
în urechea lui Van Gogh
ce iese puţin din buzunarul de
la piept
al costumului său de tweed.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, omul nu mai este om

Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzeşte,
omu-n pământ putrezeşte.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.

poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Şi frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău şi peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
şi cântul nu se trece-n întomnare
şi ochii tăi sunt beţi de necuprins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maiul roz

Chitara vag trăsare în zarea de azur,
Ning pe lac
Raze lungi
Blonde dungi...
Pitpălac.
Zdrang- zdrang... o sărutare ş-al frunzelor murmur,
Trestii tac
Şi spre mal
Nici un val...
Pitpălac.
Chitara însă sună:
Planc - plinc - plunc - planc - plunc – plac...
Pitpălac.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!