Carpaţi

Pumnul şi palma Europei

Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
de-acolo îl vedem pe Dumnezeu
de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi
sudoarea poate ajunge minereu

De-acolo îl vedem pe Dumnezeu
acum e marea mult mai calmă
ridică-te popor al meu
hai să-ţi ghicesc ţară în palmă

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
fără ne daţi ori nu ne daţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fata asta nu va trăi
are părul sârmos
ca o clupsă de vulpi
şi faţa prea albă
ochii prea mari
adânciţi în calota polară
dar nu e faţa ei
zise tata lu tata
mestecând sub mustăţi
o hilară iluzie
el îi zicea tutun de carpaţi
din ăl mai bun
tata fuma mărăşeşti
şi pierea în ochii mei de copil
cu cer cu tot şi arme

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut şi istorie

Ascult răcoarea dimineţii,
un vânt îmi umblă-n plete,
prind cuvintele din zbor
în versuri, în sonete.

Un clopot aşezat în turn,
Luna pe creste de Carpaţi,
vine mirosul de răşină
din codrii noştri fermecaţi.

Apar morminte părăsite,
istoria uitată a lor,
rămân şi crucile pe gânduri,
timpul va fi aleator.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ de Luceafăr

Pământ de Luceafăr,
De Ev îndrăzneţ,
De visului teafăr
Sublim Voroneţ.

Nu ştii pe greceşte,
Engleză, latină,
Cum ştii româneşte,
Să dăinui lumină...

Trăind de izvoare,
Carpaţi luminând,
Ai stins revărsare,
De zei, fulgerând...

Nici stele de vină,
Nici soare de jar
N-au fost mai lumină,
Mai dârz temerar...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geografie a dragostei de ţară

Un joc cu munţi-am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dor pe-un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.
De sus pamântul ţării-i o poveste
În strai de aur înnoit mereu,
Carpaţii au cununi de vânt pe creste,
Câmpia e scăldată-n curcubeu.
Oraşele sunt argintii, semeţe,
Făcute din sclipiri de rouă,
Din piscuri urcă vise îndrăzneţe
Şi peste sate cu arome plouă.
Urcăm mereu mai sus.
Şi flori de colţ
Ne strigă din înalt ca dintr-o şcoală,
Suntem o cavalcadă triumfală,
Un sat în zbor cu ciocârlii la porţi.
Un joc cu munţi am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dorul pe un cal înaripat

[...] Citeşte tot

poezie de Katia Nanu
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reîntregiri

O Românie s-a născut
La Alba-Iulia, în Cetate,
Din luptele înverşunate,
Din drumul Iancului, bătut.

Carpaţii falnici i-au trecut
Şi româneştile armate;
O Românie s-a născut
La Alba-Iulia în Cetate.

Români de dincolo de Prut
Cu gândurile-ngemănate
Făcut-au şi ei unic scut
Şi s-au rugat cu pietate,

Căci România s-a născut.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ştefan şi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge şi tot ninge Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou, la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la rădăcini

De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.

Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din ţară?
Aici prieteni ai avut.
Şi pâinea nu-i amară.

Aici sunt părinţii tăi,
fraţii şi surorile.
Tot aici sunt munţi şi văi
să le calci cărările.

Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăştiate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!