Poezii despre Lună, pagina 3
Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
* * *
scot capul pe geam / afară lună plină
ce romantic se aude
latră un câine vagabond
o tigaie de cartofi
duios prăjindu-se-n surdină
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Deviant" de Alexandra Negru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergăm, eu și Luna plină
Eu mai repede, ea mai încet
Ea visătoare, iar Eu... poet
Ce noapte frumoasă, senină!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
eram un pescăruș mângâiat
de ploaia cu miros de pin
care-și simțea inima tulburată
de luna plină
în contemplarea salcâmilor înfloriți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Ploaie, transparență pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-ați mai rămas, acum când luna doare
și-n pielea lepădată a șarpelui încap?
Mai sunteți încă preajma cărui dor,
mai licăriți în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin și-l despoaie peste vechi morminte?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
când e noapte cu lună plină
și pustiul îmi viscolește firea
te văd în lac
cum stai cu spinii de gheață
invitându-mă să stau lângă tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie capricioasă
Ea este-asemeni mării care, cu valuri surâzânde,
În seara asta e-o fecioară-n lumina lunii blânde;
Neprevăzător, navigatorul înalță velele în vânt,
Uitând de furia furtunilor ei, de neînfrânt;
Mâine marea-nnebunită, sub un cer neguros și gri,
Peste nefericita epavă puhoaiele-și va prăvăli.
poezie de Eugene Field, 1850-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coborâtu-am în abis de călimară
Zburând năvalnic apoi în pană selenară
Trăind zorii seară și noaptea legendară
Călătorie în minunata lume a poeziei
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Lună? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună, adresa este: