avalanşe

Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări şi-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont, abia ieşit din mare,
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul clipei şi de soare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condor de dor

Curgeam în dor pe pisc... frunţii.
Coborând şi urcând, nefiinţei
De a fi, avalanşa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.

Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... şi el alb, rece.
Cu umbra ta ce şi acum trece
În condor ce smulge inimii

Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peştera
Stalctitelor şi stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară (Parodie după G. Bacovia)

Prima vară...
Dup-o toamnă zbuciumată cu scrutin prea violet,
Zeus se-avântă cu-acelaşi valet.
Criza se dezvoltă în întreaga ţară

O nouă avalanşă de vise, impozitări...

O lungă lâncezeală s-aşterne peste tot:
Vrem lapte, nu şi miere.
Privim spre ce votarăm şi scuipăm numai fiere.
La poarta fabricilor disponibilizaşii nu mai pot.

O altă primă vară cu vechi înfometări...

Vin şi ţăranii ăştia că le-au promis subvenţii.
Câmpia râde, iarăşi nu va fi zgândărită.
Doar buruiana creşte, ea nu va fi stârpită.
Agricultura noastră aşteaptă intervenţii.

O, când "trăi-vom bine" şi fără lamentări?!

parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Trup mai curat decât apa fântinilor
Cu care păsările te-mproaşcă

Culoare pierdute, praguri interioare
Noapte a avalanşei şi furnicături în inimă

Nu-mi luaţi lumina!
Trup atât de curat, smuls limburilor
Limbă de stâncă, scăldată în soare
Care se leagănă între undă şi izvor
Mai greu de atins decât vara
Nu-mi luaţi lumina!
Ea mă aţâţă,
Ea mă exprimă,
Nu-mi luaţi lumina!

poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute

... dacă ar fi să renunţ
iar la singurătate
ar însemna să pronunţ
numele celor
uitate

ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care ţîn
numai de cele durute

ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanşa rătăciri
de avalanşe tăcute

şi iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost şi ce nu-i
singurătatea lichidă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ninge

Doar cuvinte reci
au suflat în lumină.
S-au rotit în secunde îngheţate
răvăşind tăcerea deasă.

Golul se făcuse mai mare,
încăpeam odată cu orizontul expandat
şi cu rimele nepereche
în locul unde se devorau stelele,
pân' la epuizare.

În porii peretelui alb galopează avalanşă de gânduri,
minutele se şterg în forme rotunde, perfecte.
Şi ninge cu umbre de stele, zâmbind inocent.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţele somnului tău

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit si am primit asemenea sufletului meu răguşit
Si nu am vrut sa fiu un impas in ritmul tau
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi multă dragoste desprinsă de pasiune
Am risipit lumina să te prindă şi te va scaldă în caldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul mutilat al tinereţii

garda pretoriană fusese inculpată de un inchizitor plictisit şi îmbătrânit înainte de
vreme,
întrebările au săpat gropi adânci în livada de caişi,
atât de adânci încât pânza de apă a izvorului minciunii a fost tulburată.
comandantul a fost adus şi torturat în faţa oamenilor ce cândva îi executau ordinele,
ţipetele lui au declanşat avalanşe modeste pe crestele unor munţi aparţinând unor zei
cu nume uitat.

fecioara de albastru a îmbrăţişat picioarele stăpânului şi a început să plângă
neconvingător,
martorii s-au mirat de îndrăzneala convenţională a unei fete neştiutoare
şi au aruncat cu suliţe fără vârf în visul mutilat al tinereţii.

lăsat amanet unor cocori fără aripi,
cerul s-a întunecat
mult prea târziu.

poezie de Eduard Dorneanu (30 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile de iubire

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit şi am primit asemenea sufletului meu răguşit
Şi nu am vrut să fiu un impas în ritmul tău
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi poate dragoste desprinsă din pasiune oarbă
Am risipit lumina să te cuprindă şi te voi scaldă în căldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-aţi născut,
Buze de lut?

Singură îmi aşez urechea
Pe pragul tău
Între ispită şi Dumnezeu,

Crucea vieţii grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ţi privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preţ mă voi vinde

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!