Poezii despre căile ferate, pagina 3
Carnea
altor unități de măsură
le prefer cântăritoarea cheală
în goală
desfacerea membrelor ei la marginea
orașului nostru pe mlaștini
în plină
resuscitare-a împărăției ce a făcut
din banat un mare canton
de cale
ferată și avântată în pro
funzimile cărnii de baltă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Hancock Otis
În ce privește democrația, cred că voi,
Concetățenii mei, sunteți de acord
Că eu, care am moștenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoțiunea mea pentru cauza Libertății.
În același timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă și începându-și cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la stația căii ferate,
Devenind apoi el însuși muncitor,
Iar mai tarziu șef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Și să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Și un încrâncenat adversar al democrației.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Și pe tine, o, Republică,
Ferește-te de omul care se ridică la putere
Cățărându-se pe spatele altora!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discurs către pietre
Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foșnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie
calea ducea în patru direcții diferite
peste câmpiile grele ale cerului
mecanicul fuma liniștit puteam alege locul
îl alegeam
atunci se năștea în noi o aspră penitență
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foșnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul gării
Scârțâie prelung macazul,
Sec troznește șina,
Trece leneșă drezina,
O întreci cu pasul.
Locomotiva-și drege glasul,
Se urnește greu mașina,
Scârțâie prelung macazul,
Sec troznește șina.
Oare cine poartă vina
Că-n gară-și are popasul
Sărmanul centinde mâna
Să-și astâmpere necazul?
rondel de Ioan Friciu (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să pleci?
Află și-nvață
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai niciun tren.
Clipa absurdă
Si, noi, năuci,
Nici nu știu unde
Vrei să te duci.
Incă nu-i gata,
In hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai sa pleci.
Deocamdată,
Incă de ieri,
Acarii înșiși
Se simt șomeri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (28 decembrie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La beție
Nu știu cine-a zis odată,
la beție sau necaz,
că bărbații o fac lată
doar când se întrec în haz
și ca porcii se îmbată
după datină și caz.
Eu, cu inimă curată,
vin să pun paie pe gaz:
spun că mândra li-era fată
tot cu lacrimi pe obraz,
ca fecioară preacurată
când mânca brânză cu praz.
De vecin era curtată
și la el sărea pârleaz,
iubirea-i alambicată,
cu schimbare de macaz,
nu poate fi judecată,
că nu trece prin grumaz.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit foarte păros
Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.
Cămașa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.
Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz și disponibil,
ca ochii unui om acoperiți înainte de a fi împușcat.
Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viață voi muri.
Încerc, totuși, să fiu calm, ca o movilă cu toate orașele distruse,
neturburat ca un cimitir.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul călătoarei
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au șoptit în vis, s-o facă.
Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă.
Când tinerețea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ș-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.
Iar a pornit pe "drum de fier".
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre căile ferate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căile ferate, adresa este: