Poezii despre conștiință, pagina 3
* * *
Frate pe calea credinței,
Curaj, nu-i o lipsă-a fricii...
Ci protimia biruinței,
Eu zdrobit la poala crucii,
Nepătarea conștiinței,
Act de întruchipare-a păcii,
Puritate a ființei...
Și împlinire a Poruncii...
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum crucial
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Iar El urca surâzător spre ea!
Și ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgețile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conștiința mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință
Iau poziția bradului
sub o coroană oarecare.
Mă înscăunez singură
regina codrului.
Să-mi curgă clorofila prin vene
crestez cu-n ram năuc o rană,
explodez pentru albine
praful galben,
și bat țambaluri seara
cînd cad ghinde,
chemând
mistreți
cu
colți de aur
să-mi scrie strofe
mici
pe
trufe.
poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!
La iernatec
Oile coborând la iernat
Spre Dunăre au momente când le țiuie urechile.
Se opresc pe marginea drumului,
Însemnate cu vopsea roșie pe spinare
Și rămân așa gânditoare,
Cu firul de troscot în gură.
Și simt că se-ntâmplă ceva cu ele.
Sunt munții care le fug din conștiință.
Schimbarea de presiune.
Parcă-ar fi fost în avion.
Trec la o altă presiune,
Ochii le fug pe câmpie
Și le amețește atâta spațiu
Fără opreliști
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu aplomb
Când ai timp
fă-te promotor
ca să promulgi
legi intacte
legi pudice
de conduită și etică
așa ca la prima strigare
cu iubire de semeni
cum îți va șopti inima
conștiința și cugetul
gândește fără vină
și în nume propriu
apoi adaptează
codul de legi la comun
fii model de atitudine
întâi și întâi
ia sfat de la îngerii albi
pentru tine și ai tăi
pe urmă pentru toți
cei ce vor să devină
[...] Citește tot
poezie de David Boia (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință
gândul e-un complicat misterios poem
ce-ncearcă psihologii să-l deșire
dar fuge, se complică în numărate fire
ieșind un colorat și criticat blestem
ivindu-se din încurcata fire a omului
stăpân pe toate, dar nu pe gândul lui.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... ieșit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată
cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie
și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
să știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința vieții
În nepăsarea dimineții,
coșmar străbătut
de reprezentări apocaliptice;
profeții mincinoși
ne-au înlocuit visele.
Urmărind orizontul răsăritului,
cu o doză de nebunie
pretenție absurdă
iar trebuie să iau geneza
de la capăt.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre conștiință? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre conștiință, adresa este: