Poezii despre evoluție, pagina 3
Sângele
unele animale pun inima
iar specia lor
nu își schimbă dramatic
sincere, cârpele-nfățișării -
în milioane de ani
ele se spală pe față și azi
ca în fiecare dimineață din jurasicul prietenos
cu sânge (?!) iar apă
acest machiaj seducător de
mamifer subtil evoluat
nu se face
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspensie
Cele tari de urechi
Ridicate la putere
Plutesc ades pe unde
În varianta dus-întors
Până în aula veche
Specializate de mult
În arte plastice
Aproape de reflector
Unde se pierd în labirint
Cât să nu scape nimic
Din specificul evoluției
În perioada de suspensie.
poezie de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mimică îndoliată
inerția și lipsa ta
în simbioză cu dilatarea clipei
aștern în prezent
flori acromatice pe retină
mi-e mimica îndoliată
într-un sfârșit de aprilie
condensat de un soare gripat
îngerii cu aripile înghețate
statui ale neputinței
o evoluție spre regres
bântuiești iglul cutiei mele toracice
te hrănesti cu vertebre
și sânge albastru
oxigenând vise
în stare de putrefacție
poezie de Gabriel Petru Băețan (2101)
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delfinul din mine
Îmi număram silabele și una s-a topit
în miezul cuvântului.
Încerca să-și epuizeze cântecul pe note
și noaptea o înfășura în albastru.
Dimineața mi-a acoperit ochii,
brațele au înflorit în pomi,
gândurile au căpătat aripi de păsări
care-mi ciuguleau din inimă.
Drumul s-a lungit sub tălpi,
picioarele n-aveau pași,
aveau aripile unui delfin
și întinderea era de apă.
Niște voci îmi mângâiau mirate
evoluția preexistentă în mister.
.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise cu dedicație
Visele evoluează ascendent
Din aspirații în dorințe
Din gânduri în speranțe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renașterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porțile unui spațiu divin
Într-un periplu binecuvântat.
poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușc
cu poftă din mărul întins
de eva care râde ispititor
în grădina aia plină de pace
ce se poate întâmpla
dacă nu respect restricțiile?
mușc din mărul blestemat
viermele se retrage la timp
se ferește de dinții fierăstrău
fuge-n cămara cu semințe
eva îmi face ochi dulci
cu farmecul unei dive pline
de glamour și silicoane
dau alt curs evoluției umane
pun lucrurile în mișcare
fac istorie. vin păcatele
psihologia umană evoluează
mă simt un mic dumnezeu
mărul evei are puteri magice
trebuia să încalc regulile
pentru binele omenirii. trebuia
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guguștiuc
Guguștiucul mi-e martor
C-am fost copil
Cânta și pe-atunci
Pe-afară
Pe crengile dafinilor
Cărora azi le spun salcâmi
Cu toate că i-am ars
Nici un cuvânt nu mai
E ca pe-atunci.
Asta e o chestie de
Filosofia limbajului
Sau de evoluția a limbii
Sau a mea.
Doar guguștiucul a rămas
De cuvânt
Să spună el!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de septembrie
Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.
Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon și prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obișnuință.
(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).
Septembrie se îngrașă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente plutește în derivă spre ochii mei.
Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.
poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuța prooroc
Dacă n-am avut ce face,
Am evoluat și-acum,
Ce-i "maimuță" nu-ți mai place,
Și m-ai aruncat în drum...
Te înfoi în pielea-ți cheală,
Nu-ți mai place ce-i flocos,
Te-ai umplut de zvâc și fală,
Din copac te deteși jos...
Și acum repeți prostia,
De-a "evolua" cum poți,
Spre a pune temelia,
Unei nații de... roboți...
Vei avea aceeași soartă,
Ce tu, omule, mi-ai dat,
C-un picior în dos, pe poartă,
Vei fi grabnic aruncat,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inceput
E-o dragoste ciudata,
Ce vine din stomac,
Asa... cu dare de fiori,
Cum parca nu mi s-a-ntamplat.
Sunt lacrimi concentrate
Cu tot ce am in mine,
Sunt simturile prea stilate,
Ostile si evoluate.
E primul strigat de chemare,
E.... Nu stiu. Inceput.
De-acum si in continuare
Nu prea mai sunt de cunoscut.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre evoluție? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție, adresa este: