laudă

Îţi va lipsi martorul

Pedeapsa pentru cât de cinică
Vrei să pari şi ajungi să fii:
Şi-aşa, şi-aşa, peste câţiva ani,
Când te vei lăuda cu faptul
Că te-am iubit,
Nu te va mai crede
Nimeni şi-ţi va lipsi
Principalul martor care tocmai
Fusesem eu,
În aceste timpuri.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regi, strategi şi strategii

Sunt ţări în care regii
îşi laudă strategii,
când aplică strategii.
Dar sunt şi ţări în care regii
îşi pedepsesc aspru strategii,
când uită de strategii.

poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţii: unui lăudăros, care se laudă că e perfect

C-un om perfect de mă compar,
Constat că eu sunt vai şi-amar!
Dar dacă mă compar cu tine,
Constat că stau cu mult mai bine...

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (16 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurică Dolete

Căruţa ca o umbră, calul şchiop,
Şontorogit şi căruţaşul cel miop
Şi-n urma lor şontăcăind la fel,
Păşea, în trei picioare, un căţel.

Astfel mi-l amintesc pe Aurică
Poreclit Dolete,
Care se lăuda cu singura-i avere:
Patru fete.

poezie de Dumitru Băescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om liber

Sunt un om liber
Adică
Nu-i este nimănui
Milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sunt un om liber.
Nu permit nimănui să-i fie milă de mine.
Şi sunt
Şi mai liber decât credeam
Nici n-am cui permite
Să-i fie milă de mine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constance Hately

Mi-ai lăudat sacrificiul, Spoon River,
Prin care le-am crescut pe Irene şi pe Mary,
Orfane de mama lor, sora mea mai mare!
Şi le-ai condamnat pe Irene şi pe Mary
Pentru dispreţul pe care mi-l arătau!
Un sfat, nu mai lăuda sacrificiul meu
Şi nu mai condamna dispreţul lor;
Le-am crescut, am avut continuu grijă de ele, e adevărat! –
Dar am otrăvit binefacerea,
Amintindu-le mereu că depind de mine.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ce destin ciudat ni se pregăteşte
în curând vom deveni strămoşi,
vom sluji de exemple-n discursuri
şi unii vom înţepeni în statui.
Şi câte nu vor zice că am spus
şi cum o să ne laude faptele;
ne vor muta în biografii cibernetice
şi nu-şi vor mai aduce aminte de rănile noastre.

poezie de Lucian Valea (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis şi se laudă că-şi acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are

Batjocoreşti, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creştinismul,
Nimic, nimic nu ţi-a scăpat.

De îndrăzneşte cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc şi-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, neruşinate.

Te lauzi zilnic că eşti cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

Cununi de lauri spui că porţi
Şi unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poţi să te suporţi,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!

pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete şi satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda

De laude răsună glia,
O fac titraţii şi netoţii
De parcă toţi compatrioţii
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o ştiu şi hoţii
Şi parcă am dori cu toţii
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboşi",
Că e poporul prea credul
Iar şefii nu-i sunt "credincioşi".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!