Poezii despre schi, pagina 3
Ochii mi-s lacrimi de rouă
poporului meu român
Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea și sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa țară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toți, prigoniți...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt și ațele și ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amuțit cu toții la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râuri de iubire
(cu dragoste pentru Edith)
iubirea luminează ca stelele în noapte
ajută visele să își găsească drumul
pure sentimente ce se transformă-n fapte
disipă tristețea cum risipește fumul.
știu că inima este palatul iubirii
preface și suspinele în diademe
ticăie ca ceasu-n fiorii mulțumirii
în vremea insomniei condeiază poeme.
iubirea-i panaceul acestui univers
vindecă durerea, înverzește pustiuri
crează fantezii cu timpul divers
printre mari zăpezi alunecă pe schiuri.
iubirea e miracolul așezat în vers
curge pretutindeni, râuri, râuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea iernii
Povestea iernii este albă, tristă
Mereu aceeași, dincolo de timp;
Noroc de brazi și sănii că există,
De schiurile ce alunecă pe dâmb...!
Uitate sunt azi florile. Zăpada
Acoperă grădina și ogorul
Iar vântul mătură grăbit ograda.
Se-aud copii umblând cu plugușorul.
Dochiana își mai pune un cojoc
Și deapănă poveștile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângă foc
Și așteptăm bucatele străbune.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parângul
bun de iubit! i-a
pus eticheta în frunte
i-a scos repede inima cu
o mișcare respiratorie
l-a aerisit, l-a
pus la vedere-n vitrina
cu
trofee criogenate, s-a
cărat la schi (?!) în Parâng el
a mai îndurat și alte
sunete stranii în iarna aceea:
cățelul... canarul... capibara...
și pisicile vagabond leșinate... aproape
singure-acasă
animăluțele și vitrina cu el
cu alții ca el
cu
picioarele ei de sticlă
alergând absolut transparentă la che
marea tavanului spectator
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oras in Vis
Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate...
Norii plumburii se-adună, fremătând,
Deasupra orașului posomorât,
Ingreunat de lume și de fum,
In aer se simte deja al iernii parfum...
Peste blocurile cărămizii, falnice ruine...
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg orașul,
Impodobind copacii, și la fiecare pragul...
Ce bine că a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nori ușor,
Urmărind cărarea stelelor.
poezie de Edmond Ioan Siladie (13 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
La streșini
Țurțuri cristalini
Veghează gerul nopții,
Albul inundă totul în jur,
Apele-și pun masca de gheață,
Colindătorii sunt gata
Să umple casele de bucurie;
Urări, planuri, așteptări, cadouri.
Moș Crăciun tot mai generos.
În depărtare
Zurgălăii anunță
Noul început.
Inocența săniilor și hazardul schiurilor
Se preling împletind veselie
Pe pârtiile aglomerate.
Ascultăm cuminți
Lemnul ars la gura sobei,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o moarte
Cândva acolo a fost un șoc
care a lăsat în urma lui o lungă, sclipitoare coadă de cometă.
Ea ne ține înăuntrul ei. Depune fulgi de nea pe ecranul televizorului.
Se așează în stropii reci de pe cablurile liniilor de telefon.
Cineva poate încă schia liniștit sub soarele de iarnă
printre tufișurile pe care mai atârnă câteva frunze,
Ele-s aidoma paginilor rupte-ale vechilor anuare cu adrese de telefon.
Nume înghițite de frig.
Este încă minunat s-auzi bătăile inimii,
dar adesea umbrele par mai reale decât trupul.
Samuraiul pare insignifiant
scos din armura lui cu solzi de dragon.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un hoit
O, suflete-amintește- i priveliștea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundiș zvârlit,
Își desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se răsfăța la soare
Care-o cocea adânc și liniștit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Și cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori...
Simțind că te înăbuși, ai șovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iarna se grăbește
numai amândoi
așteptăm iarna într-o căsuță la țară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
țuică și vin pentru fiert
și iarna se grăbește
înnoptăm pe ulițe desfundate
să întîlnim țărani dezlegați la limbă
cu povestiri haioase
din trei în trei zile vine și pleacă autobuzul
la o răscruce de drumuri așteaptă lumea
Acolo-i inima cătunului, magazinul alimentar, bodega
unde poți vedea țărani adevărați
mai des și mai vorbăreți ca deobicei
figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din ttp://agonia.ro/index.php/poetry/13925937/%AAi_iarna__se_gr%E3be%BAte (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai deocheat, singurătate...
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și slalom printre necazurile vieții am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oțelul
Și n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și drumul vieții mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate și vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrățișat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorțirea rece îndată mi-a pierit...
Și spiritul meu nemulțumit
Spre șlefuire vie a gonit.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viața printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alții avem ce învăța,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre schi, adresa este: