taxi

Germinarea realităţii

Ochii germinează realitatea,
Sânii imaginaţiei, subtilitatea.
Scriptic secundele se topesc
Într-un scutec frumos, îngeresc.

Natura se umflă-n alteţe,
Cerneala din vis face feţe
La potrivirea figurilor amare –
Semne cu tripticuri goale.

Luna ciopleşte eliptică nouă,
Cerul deschide supapa şi plouă
Cu noi speranţe şi fericire,
Rugul de otravă creşte subţire.

Aripi de cuvinte se călesc în zbor,
S-au dărâmat uzine, muncitorii mor
În taxiul vântului năprasnic,
Umbre de îngeri se întorc la praznic.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crize

ochiul acesta
unde soluţia finală pare stabilită
se cuibăreşte în cărămidă şi lemn

un petic de lut
traversat de siluete deşirate
începuturi şi sălbăticii
roşeşte stingherit
ţâşnind

ochiul acesta
unde mă rog cursurilor de apă
nu sunt
spre a fi o femeie
nu sunt
spre a fi o vioară plină de încântare
sau vreo pustietate grozavă

poate nu e vina mea

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

uneori mă-ntreb
din câţi atomi e formată dragostea
de ce nu iubim cu plămânii
sunt nebunii înţelepţii planetei

când viaţa e o fereastră virtuală
deschisă spre noi şi noi dezamăgiri
fericirea un copil flămând
iar speranţa a fugit cu ultimul taxi
oare ce mai rămâne

numărăm nepăsători bolile, planetele, poeziile, şosetele
şi uităm să ne numărăm pe noi
singurul univers care contează

noi
care ne naştem limpezi şi curaţi
adunăm suişuri şi coborâşuri
dureri nerostite
accidente sufleteşti

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Five o'clock

Mă pregătesc, intens, de-o zi întreagă,
Iar florile-mi zâmbesc din vaza lor,
Oglinda mă priveşte-aprobator,
Căci am un chip ce poate s-o atragă.

Mi-a aranjat această întâlnire
Mătuşa dinspre partea unui văr,
Şi-am acceptat pe loc, fără crâcnire,
Căci mi-a plăcut de ea, într-adevăr.

Mi-au dat şi poza ei, şi e frumoasă,
Zâmbeşte şi-are dinţii toţi şi albi
Ca trandafirii ăştia, de pe masă,
Ce m-au costat cam mult, căci sunt roz-albi.

Eu cred că-i timpul, gata, plec de-ndată,
O iau pe jos – cu-n taxi e prea scump-
Şi merg încet, pantofii să nu-i rump
Că nu-s ai mei, şi aş fi bun de plată.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pe Dâmboviţa - pastel bucureştean

Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste oraşul gri, îmbâcsit şi-ngheţat,
De la un taxi se-aud claxoane şi-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung şi paralizat.

Într-un rond garnisit cu flori şi cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfiraţi,
Un poliţist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor şi doi câini remorcaţi.

Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare muşată, cum place la tăţi,
Strigă reduceri la seminţe de floare,
Cu zâmbetul larg şi mult ruj pe mustăţi.

La Colţea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu sunt iubit

Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, eşti genială, scrii bine,
Un artist bun scrie şi prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconştientul nu ştie carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriţi-vă,
Aţi citit jurnalul unei căpuşe, dar ştiaţi că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul şi invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinereţea – urmă de neşters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, eşti nebun? Eu zic – UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib şi Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe uşa laterală.
Şi ce rezistă? Contrariul curgerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Am fost nedumerit de ce în ţară
E lumea cam de toate sictirită,
De preţuri, de corupţie, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi şi să edific
Dilema,-n modul cel mai raţional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Şi pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton:

De şpagă, de corupţie, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe şenile,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiele marasmului

Nu sunt tramvaie pentru clipe şi nemorţi,
doar ceruri sau văgăuni inerte.
Capete de linie şi vatmani fără cranii sub chipie,
taximetriste bete în pană de benzină mânate de nevoi,
pensionari mahmuri pierduţi la loterie, cu ochi vitriolaţi
de blugii adolescentelor la care singurul lucru inteligent este telefonul,
văduve inerte cu respiraţii peste ceaslovuri mucegăite,
proletari hăituiţi duhnind a coşmaruri şi copiii care le sunt morminte pentru vise,
toţi şi toate sunt înghesuiţi în aceste tramvaie lăsate de izbelişte
în panta amurgului care a început nemilos de la răsărit.

Afară plutesc gropi care rup planetarele ca pe spaghete,
claxoane matrioska umplu de avorturi sonore
oraşul stigmatizat cu răni şi puroaie verbale,
canalele horcăie înfundate de strigătele mâzgălite pe uşile W. C-urilor publice.
Râd şi, cu urechea lipită de geamul tramvaiului
ascult oraşul, ura din el cum dospeşte
fermentând în cavourile viilor numite apartamente.

Cobor, simt ploaia pe care se caţără un blestem spre cerul sulfuros-

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia ''Tu, iubeşte-mă, ca pe-un ultim amănunt!'' de Violetta Petre

Nu te mai cunosc iubito, căci la casă dai ocol,
Dar te stiu pe dinafară vânzătorii de la mall
Şi soferii de taxiuri care te aduc când plouă,
Sau când vine dimineaţa şi pe flori se-dună rouă.

Te-am găsit după chenzină dând târcoale la Chanel,
Când golit-ai foarte iute ce era in portofel,
Şi-am plecat turbat spre casă sprijinindu-mă de gard
Când am constatat cu jale c-ai dat iama şi la card.

Te-am gasit şi la Mamaia pe nisip c-un matelot,
Şi am observant cu ciudă că eşti neagră peste tot,
Tipul te ungea pe spate şi pe fese langă far,
Când te-am prins ai zis senină că e doar un salvamar.

Te-am găsit cu multă trudă şi în munţii cei făloşi,
Ai urcat până la Babe, dar la braţ erai c-un moş,
Un baştan local cu conturi sifonate de partid,
Dar mi te-ai jurat de mamă că era un simplu ghid.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!