Poezii despre vioară, pagina 3
Ardea scara! Treptele țipau...
Un copil își scotea din piept o vioară.
Dansau copacii și de vânt se rugau
să nu piară...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Am uitat demult cum arăți,
Dar poate ochii îți erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici și viorii.
Am uitat demult cum vorbești,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.
Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.
Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăiești...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Crești din zăpezi și mătasă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt printre cei ce bat la ușa florii
Ascunsă-n pietrele din munți.
Se sparg sclipirile viorii
Când cântă printre surzi și muți.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga lebedelor
Pământul cântă-n pașii noștri proaspeți,
Tremură în văzduh învierea,
Mâinile ți s-au făcut mai mici, mai înguste
Și unghiile mai viorii.
Cu steme voievodale pe frunte
Melcii suie în crengile livezii.
S-au furișat spre munți, spre munte,
Lebedele zăpezii.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăutarul
Lui George Enescu
Cu spiralatu-i vârf, vioara pare
În pieptul lui, un semn de întrebare.
O-mpunge-arcușul ca o codiriște:
În juru-i, timpuri, spații prind să miște.
Și cum se zbate roșia lăută
E-o aripă din pieptul lui crescută.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul arcușului
Tu ești ce nu pot fi
Muzica inimii
Ce nu se poate
Cânta singur
Cât ai incerca
Căci un arcuș fără vioară
E un turțure de lacrimi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe în alb și negru
De Anul Nou
steluță cu steluță,
cerul s-a culcat voios
sub pașii mei
chemându-mă să călătoresc
în lumea mirifică
a zăpezii albe, roșietice, viorii.
Curcubeul iernii se scurge acum
în pământul tot mai negru
purtând urmele pașilor
ca o garanție
a viitorului.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi reci
Cânta o păsărică la vioară
Și, cum să spun? prea mult se agita
Crezând că sub picioare ar avea
O lume-ntreagă. Doar că ea... nu zboară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inimă
Mamă,
fie-ți inima vioară,
trandafiri albi să primești.
Viața-ți fie primăvară,
ce dorești să împlinești.
Să ai multă sănătate,
fericire cât se poate.
LA MULȚI ANI, MAMĂ!
poezie de Dumitru Delcă (7 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cât de frumos
bate inima ta
în tâmpla-mi albită de
de dor nestins,
ca o vioară ale cărei strune
le ating doar eu și pielea tremurândă...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vioară? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vioară, adresa este: