Poezii despre vioară, pagina 4
Ramură de stea
Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.
În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe foșnete venind din cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de nori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viață,
Tu ești o ramură de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ieri erai încă tânără
Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr și plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior și vioară.
Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îți tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...
poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Le port în vioară
Sunt toate-n vioara mea dogită:
Și cântul și chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară și totuși n-aud.
Stele se-ncheagă în vin acrișor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinerețea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund
Sub vălul anilor trecuți m-alint,
Vioara sună-n nuanță de-argint.
De stinse iluzii ațoase mă tund,
Să pot în căsuță de melc să m-ascund.
poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
muzică,
natură,
zâmbet,
o libelulă
soare peste mare
vioară,
flori de primăvară,
un suflet
desprins dintr-o celulă
soare pe cerul meu
m-așez pe mal,
mă gândesc la tine?
nu... azi doar meditez
ce frumoasă e viața
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Micuța violonistă...
A prins arcușu-n mână,
Vioara deopotrivă,
Visarea-i stă în gând,
Cântarea se adună.
Mirate curg solfegii
Și note curg la vale,
Se miră chiar și regii
Din turnuri muzicale.
O ploaie ne încântă,
De sunete plăcute
Și cerul tot îngână,
Doar afirmații mute.
Întinse pe câmpie
Se bucură-n surâs,
Superbe flori de ie
Ce-au răsărit din plâns.
Mirat, al feței ochi
Își arcuieste trist
Al fetei lung deochi,
Ce speră-un violonist...
poezie de Liviu Reti (11 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem neîntrerupt
Doar c-o vioară și c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
șI-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic și nici nu scriu
te-aș mângâia și din sicriu
Și dincolo zău de mormânt
m-aș coborî doar să te cânt
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un apus de viață (fiului meu, Titus, violonist dincolo de ocean)
Mai știi atunci când te țineam de mână
Să poți urca șovăitor o treaptă,
Când îți iertam surâzător o faptă?
Țineai vioara sub bărbie până
Trasa arcușu-n cer o cale dreaptă
Și deșira uimirea ghem de lână.
Și-acum acorduri în auz se-ngână
Și-n sală mama să apari așteaptă.
Nu s-au pierdut isprăvile în ceață.
Pe-atunci prin fapte viețuiam anost.
Abia târziu mi-a răsărit în față
Sonetul blând, să-mi împlinesc un rost.
Odată doar, într-un apus de viață,
Tu, fiul meu, să afli că am fost.
sonet de Adrian Munteanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet cu nașterea la purtăor
Deschid cartea precum soarele cerul
Prefața-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut și mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viața mea toa
tă Arcușul care Doamne ești Îmi strânge
poezia-n clești Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult cu-frigurare, cuprinsă de fiori,
Când simt îngemănate pe-aripa tulburării
Și floarea bucuriei și spinii supărării,
Pe strunele întinse-a leitelor viori.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
muzică,
natură,
zâmbește-o făptură,
e soare
în sufletul meu
vioară,
flori de primăvară,
pot să trec
peste tot ce e greu
privesc în jur
de-i iarnă
sau vară
o stea
mă-ndrumă
și de mînă
mă poartă mereu
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vioară? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vioară, adresa este: