frunze

Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar

pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socoteşte
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...

pe pământ,
frunzele au început
să înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineaţa e mai bogată
cu o secundă multicoloră...

poezie de Florin Constantin Verdeş din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit primavara

Iată cum soarele se pleacă,
voios,
‘naintea mea;
Fiecare floare,
fiecare frunză,
fiecare zumzet,
fiecare adiere de vânt
mă îndeamnă a râde.

Copii cerşesc, încă.

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri erai încă tânără

Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.

Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

- Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.

Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...

- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (5 octombrie 1916)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita (in antiteza vadita cu poetul: ea infloritoare de buiestre amantlacuri, el ofilit de o galopanta ftizie): Ma compari cu [...] | Citeşte tot comentariul

Orizont

M-am comparat cu copacii –
Iar aceştia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.

M-am comparat cu copiii.
Au crescut şi m-au părăsit.

M-am comparat cu bărbaţii.
Au plecat – să-l caute pe Dumnezeu.

M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.

Orizontul nu mai asigură nimic.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina de fericire

Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deşteptat literele
Născându-se frunze
Şi florile au înmugurit
În irişi.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre şi susurul de izvor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Se-mpiedică de tine

o frunză buclucaşă

ce contururi fine

în gropi îmi lasă

O frunză buclucaşă

parcă-s din nou în rai

şi cerul mi-e cămaşă

iar tu fără nimic erai

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Cad frunze de jar
în irisul meu,
paşii mă poartă
pe urme de zeu.

Se stinge jarul,
blestem cenuşa,
zeul aude,
mi-aruncă mănuşa.

Dor mi-e de Eva,
aştept la
portiţă,
vântul aduce
doar frunza de viţă.

Fum pare visul
în neguri de toamnă...

Unde sunt, Doamne,

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie, timpul melancoliei...

Noiembrie eşti luna parfumată de nuci şi castane
care acum îşi scriu dorinţele de la sfârşitul ciclului,
este luna culorilor de tot felul,
înţelegând covorul de frunze uscate.
Aş vrea să rămâi înainte de începutul altei ere,
când ramura se dezbracă complet,
iar bradul cu miros plăcut rămâne neschimbat
şi aşteaptă decoraţiunile de Craciun,
care vin ca o lecţie de speranţă ce încarcă inima.
Se pregăteşte să ne părăsească melancolia frunzelor
şi vine entuziasmul şi magia lucrurilor pe care le aştepţi cu nerăbdare.
Noiembrie este timpul melancoliei şi-a plimbărilor în natură,
dar timpul ne duce în decembrie care aleargă prea repede.
E ca şi cum ar fi adevarata toamnă a sufletului,
sezonul în care te curăţi pe tine,
în timp ce cade frunza şi zboară
şi binele deja se pregăteşte să crească,
iar copacii te vor învăţa lucruri
pe care nici un maestru nu ţi le va spune.

poezie de Eugenia Calancea (13 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dosarul secret al lui Bacovia

Dosarul Secret al lui Bacovia

îl scrie ploaia
pe frunze
pe garduri
de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit
Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii
cheful meu muzical

De-atâta singurătate
nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb
postum

poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (30 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!