frunze

... iubito bună dimineaţa ce zi frumoasă-i azi afară
ce soare cald respiră viaţă ce linişte se înfioară
ce frunze cad în toamna lină cât aur galben în peisaje
ce dezgolesc ba o tulpină ba bust de fată de corsage...

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
şi cad cu dezminţite gesturi.

Şi-n nopţi cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.

Noi toţi cădem. Şi mâna asta cade.
Şi uite cealaltă. Ea e în toate.

Şi totuşi este Unul care ţine
căderea asta blând în mâna lui.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul plagiator Victor Ponta vrea să modifice legea pentru ca preşedintele Traian Băsescu să nu primească locuinţă de protocol la încheierea mandatului (pamflet)

Frunză verde de trifoi,
Ce le-aş da eu celor doi:
Pensioară de cinci lei
Şi-o mansardă confort trei,
Lui Băsescu – mare sculă,
Iar lui Ponta... o celulă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine sună-n asfinţit de toamnă
Romanţa clipei prinsă-n moartea frunzei!
Găsiţi o rimă-n afară de "doamnă",
Care să-i dea din plin frâu liber muzei!...

catren de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna timpului

Mă întoarce
dorul de viaţă
în trecut
să curăţ
de praful greu
al uitării,
amintiri
cu iz de frunză
uscată.

Am găsit
într-un colţ
clepsidra...
o pictasem
când am închis
nisipul
să nu îmi
topească
norii
timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

M-a sărutat toamna pe frunte
Cu stropi reci de ploaie,
Pe pletele cărunte şi pe tălpile goale!
M-a mângâiat toamna pe obraz
Cu o frunză galbenă de arţar.
Şi mi-am amintit că e din nou toamnă în calendar!
Sărutul toamnei în geam cu o ramură de nuc
Mi-am adus aminte că e toamnă şi păsările se duc.
M-a strigat toamna din prag cu glas dulce amarui
Eu m -am dus cu mult drag şi am văzut un pom cu galbene gutui.
M-am bucurat ca un copil şi am vrut să sărut toamna pe buze,
Dar ea cu un gest ruşinos şi umil a fugit şi s-a ascuns în frunze.

poezie de Vladimir Potlog (16 septembrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

În culoarea specifică, arămie
Un tablou toamna pictează.
O frunză dispare-n ceaţa argintie
La ultimul ei bal dansează.

E noiembrie-acum în calendar
O altă frunză cade fără vină
Se-aşterne timid pe trotuar
Şi-l mângâie în surdină...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra toamnă şi bătrânul domn

Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.

Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.

Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Şi le uită gustul iute.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză

Am fost o frunza-n calea ta
Ce ti-a atins obrazul in cadere,
Am vrut sa-ti las o mangaiere,
Dar ai trecut calcand pe ea.

N-am vrut sa strig in urma ta,
Si nici n-am vrut sa stii cat doare
Si-am ramas acolo pe carare
In frigul ierii ce venea.

Acum treci iar pe alei
Calcand zapada cu pasi moi,
Acum vrei frunza inapoi
Ti-e dor de mangaierea ei...

Sunt tot acolo pe carare
Mai rece si mai strain
Dar astepatand in continuare
Un semn oricat ar fii el de strain...

poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu i le tai. Daca are talent, sa ne delecteze cu altceva. Ideea cu frunza cazuta toamna de pe ram, [...] | Citeşte tot comentariul