brânzeturi

Puroiul

când calci pe la roma, nu te îmbraci - te întreb -
ca dacii consemnaţi pe columnă
cu prviri învrăjbite?
de ce ne trădezi, brânză albastră sau mov sau nicicum
exact ca puroiul din inima noastră
alungit ca o barză cu cioc finisat
înfipt în prăjiturile de crăciun
poate benigne
fără emoţii cu totul
zguduitoare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kilogramele

Chiflele, grahamul,
Toba şi salamul,
Brânza, caşcavalul,
Lapte (integralul),

Untul, margarina,
Crenvurştii, slănina,
Lebărul, pastrama,
Muşchii ‒ toată gama,

Ciorba şi friptura,
Drobul, tochitura,
Gulaşul, cârnaţii,
Creierul, ficaţii,

Bacon-ul, grătarul,
Micii şi muştarul,
Pizza, ciulamaua,
Ouăle, sarmaua,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (24 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosim, noi doi

Hai, Janeto, să-ţi arăt tarlaua!
N-are acte, nu-i intabulată
Îi d-aci şi până dincolo de tata
Şi-aproximativ, la fel de lată.
Eu, porumb de boabe
Soi hibrid
Tu zglobie glie şi ogor
În comuna primitivă, 'ai, să-ţi leg
Peste brâu o urmă de tractor
Şi cu forţa mea de zeu, venit din vid
Jano, fată, uite-mă, 'ţi promit
Absolviti de primul măciniş
Plozi cu caş la gură şi cu griş
Oaia grasă clovn
Să te desfete
(Căci, se ştie, grasele-au umor)
Şi meseni ce-or fi
Doar blonde bete
Să ne roadă-ncet, pân' la cotor
Cerul cu miroaznele-i de ceară

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Single.cancersurvivor.com

o zi puţin altfel - brânză egipteană cu mucegai.
chelioasa se aşază în pat.
laptop pe abdomen. sau plută pe spate.
sânge sub formă de zigzag.
plânsul intrinsec poate să fie: cu grindină. luminos.
dezgheţat când circulă în zigzag pe tastatură.
fisura ecranului. rotit pe gâtul unui bărbat,
ca un colan grecesc "Kleopátrā".

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de trosnetul din sobă, de aburi calzi de cozonac,
De mere coapte-n scorţişoară, de banca brună din cerdac,
Mi-e dor de albul pân' la hornuri, de sfânta seară de Ajun,
De caramelele cu lapte, de mămăliga din ceaun.

Mi-e dor de serile de iarnă când ascultam, atent, poveşti,
De zilele fără de grijă, de bruma albă din fereşti,
Mi-e dor de scârţâitul porţii, de îngereştile ninsori,
De lampa galbenă din geam ce pâlpâia până în zori.

Mi-e dor de puloverul de lână, de căciuliţa cu urechi,
De torsul mâţei lângă plită, de corzile chitarei vechi,
Mi-e dor de-aroma de gutuie, de ceaiul cald de muşeţel,
De uliţa copilăriei, de clinchetul de clopoţel.

Mi-e dor de laptele cu miere, de gustul fin de caşcaval,
De bolta casei încărcată de candelabre de cristal,
Mi-e dor de cocoloş cu brânză, de şunca proaspăt afumată,
De ciocolatele cu rom, de turta dulce asortată.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul din cer

Satul meu carne de tun
pentru cei de la oraş
viitorul la ce-i bun
când trecutul este laş

Pentru cei de la oraş
vaci atât bune de muls
sufletul un fel de caş
dintre stele iată smuls

Vacă atât bună de muls
viitorul la ce-i bun
când prezentul n-are puls
satul meu carne de tun

Pentru cei de nicăieri
nu cânţi doinele le zbieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

eu vin la zece cu
o faţă rece rece rece
întoarsă spre salata de ton
poate că tu o
să comanzi pui de făină compactă (?!) cu brânză
de vacă nervoasă cu pene -
un fel
de dinozaur dând lapte pulverizat
cu găleata-n jurasic
şi de aceea
grâul măcinat în sălbatic, genetic,
minte odată cu mine
spic cu spic cu spic in
sectă cu insectă cu
insectă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie

S-a încins omleta! La grătar,
Nimeni n-are drept de titular.
Numai Beinji, la papucul meu,
De o vreme, sfârâie mereu.
Parcă-i pus cârnatul la prăjit...
Beinjzi trece iar la coţăit.
E cârnatul... Ce minune, iată,
Mai ceva ca o autostradă.
Şnur întins... Dar cum o fi finalul?!
Nu i se permite "caşcavalul"!
Şi apoi, de-a fi mai simplă treaba,
Ţinem strâns de lesă, dar degeaba!
Plânge şi se tânguie de noi
Să-i lăsăm papucii amândoi.
Îi aduce-un pluş... I-l dă stăpâna...
Beinji vrea papucul lui acuma.
Lola e mereu tot mai nervoasă!
Nu vrea "caşcaval", dar e geloasă.
Ia papucul, dă papucul meu!
Drumul spre papuc e tot mai greu...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prânzul pe iarbă

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi.
Pescarii şi poetul beau astăzi împreună.
Sclipeşte Ropotamo. Amiaza e în toi.
Rachiu-i foart tare. Şi pâinea-i foarte bună.

Muşcăm din roşii. Zeama ne curge pe bărbii.
Hamsiile, ca nişte bricege albăstrii,
Stau lângă brânza albă: iar pofta ne-o ascute
Măslina lunecoasă, sticloasa ceapă iute.

Când nu-i pahar, rachiul se bea şi cu clondirul.
Din gură-n gură trece cu aburu-i de foc.
Se spun poveşti, se cântă şi se mai pierde şirul...
Răsună cinci Na zdrave şi-un singur Hai noroc!

Poetu-ar vrea să doarmă, dar s-a făcut târziu.
Ne-aşteaptă-un drum pe mare, de-un ceas, până casă.
Şi marea ne trezeşte c-un altfel de rachiu,
Cu o furtună verde... Şi-i vânt!... Şi nu ne pasă!...

poezie de Nina Cassian din volumul Dialogul vântului cu marea (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojana (Doina)

Carpatu'şi înalţă semeţe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă şi vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast şi profan al cetăţii. E limpede aer şi vântul adie alene şi doina doineşte... Mioarele pasc îndelete pe colina cea verde... E turma bogată a lui Oancea; în târguri din lume vestită'i e lâna, vestită'i e brânza, vestit caşcavalul... Mioarele pasc îndelete sub grij'a doi baci de credinţă, sub paza dulăilor aprigi, de sfâşie ursul... Alături la umbră de stâncă stau bacii. Sunt frate şi frate. Cel mare, cu pleoapele închise, îşi trage luleaua. Iar fratele tânăr, culcat stând pe spate, doineşte o doină din fluieru'i magic... Şi cântă şi cântă flăcăul, de dor şi de jale, un cântec pe care Carpatu'l cunoaşte d'atâtea ş'atâtea vieţi de oameni. Trecut-au destule şi alte-or mai trece: Carpatul şi doina de veci sunt prieteni, de veci or să fie... Şi cântă flăcăul de plânge şi frate, de plâng şi mioare, de plâng toţi dulăii, şiroaie de lacrimi, atât e de dulce! Dar iată-l deodată în sus se ridică, şi fluieru-şi trage din buze. Îl întoarce la ceafă şi'l vâră'n cămaşa soioasă de zer şi scorţoasă... Se scarpine bine; răsuflă. Şi iar îl ia-n buze şi iar se porneşte... Carpatu'şi înalţă semeţe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă şi vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast şi profanal cetăţii. E limpede aer şi vântul adie alene şi doina doineşte. Ce vraje!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale din ziarul Universul Literar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!