Poezii despre camioane, pagina 4
Serghei Mizil
omul nou din comunism, acum bătrân și-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată și căcată de muște
drept perdea
trecutul îl arde și-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne și un pui vinețiu, Frații Petreuș
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceață
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora șase și-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău
la subsolul blocului șobolani înebuniți, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie și hârtii
prin ceața memoriei la mulți se văd ciorchini de oameni atârnați pe scările autobuzelor
bătea vântul și viscolea, se duceau cu toții, puhoi spre marile uzine
furate și distruse după revoluție, tot de către ei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de la Cernobîl
Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.
*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"
[...] Citește tot
poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frustrati din toate zarile, uniti-va
Langa palat, la Telefoane
Multimea a blocat tronsoane
Scandeaza agitand cartoane
Ridica-te, vorbeste-ne, Ioane.
Incercuiti sunt de cordoane,
De politai stransi in plutoane,
Jandarmii sunt batalioane,
Dotati fireste cu bastoane.
Purtand botitele baloane,
Cativa au cucerit balcoane,
Si striga tare-n megafoane,
Sa iei cuvantul mai Ioane.
"Voi, mancatorii de crutoane,
Voi care v-ati acrit de poame,
Voi ce visati la macaroane,
Va umflati burta cu sifoane.
[...] Citește tot
poezie satirică de Andrei Ghita (9 decembrie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre camioane, adresa este: