Poezii despre ceară, pagina 4
Poem conjunctural
semințele fricii
încolțesc
monștri gumați amenință
trăgându-mă de ochi
dincolo de ecrane unde
mă descopăr ajuns
înapoi în caverne
siguranța națională desenată
bate
bate la ușa desenată
să ceara alte x la sută din taxe
supatul frumoasei adormite
planeta
este plin cu tuneluri subterane care duc
spre realități induse
aici
lipit pe jos ca un gândac de aur strivit
fumez și
aștept să se trezească toanta
frumoasa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se țese
Drum spre rai
Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai
Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai
Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorții strai
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea cea mai bună
Mă topesc în focul amintirii
Și ard ca ceara lumânării,
Mai am în minte trandafirii
Pierduți în marginile zării.
Nu știu în care zeu să cred
Îl rog pe Creator să-mi spună,
Care e drumul meu cel neted
Sau care-i calea cea mai bună?
Tot întrebând, timpul trece,
Tacit își face mersul,
Și nimic nu va mai drege
Cât cuprinde Universul.
Uităm fără nici-o remușcare
Că am rostit niște cuvinte,
Cu promisiuni atât de rare
Nu le mai ținem minte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lavabil
Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.
Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.
Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.
Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Moș cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum și fluturi
De dorul tău eu mă topesc
Fum și fluturi fum în zbor
Zilele topite-mi curg de zor
Sufletul abia mi-l mai zăresc
Viață, în tine mă zvârcolesc
Trezită-n fum de lumânare
Încerc senzația de alinare
Cu ochi minții caut să privesc
În jurul meu suflete întâlnesc
Și văd ce rău sunt pedepsite
De Dumnezeu sunt ocrotire
M-am hotărât ca să trăiesc
Suflet, te-am întâlnit tăcut
Din ceara arsă, chip ceresc
Îmi dai puterea să plutesc
Zâmbesc că te-am cunoscut
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vândută în icoană
Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfașă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieții ape
Purtăm mormântul propriu sub cămașă.
Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, șoapta ta e uriașă
A taine-n diamant enoriașă
Cu ruga-n întrebare ce încape.
Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieșii de eternități,
Adâncuri are umbra, statuara...
Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ți
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăți...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rămas cu sufletul deschis
Întorc adevărul ca pe un copil de la joacă
și nu-l cert dacă plânge
mai degrabă îl mângâi pe creștet.
Cu el de mână minciuna se topește ca ceara
și se luminează la față,
mă îmbărbătează gândul că poate crește drept
dacă nu obosesc să-i dau sprijin
cu exemple vii.
Am rămas cu sufletul deschis
pentru orice înțelegere descifrată-n gesturi
și-n cuvintele spuse cu sfială
fără zâmbetul acela fals de bucurie
care curge într-o apă tulbure.
Ochii tăi cu gene subțiri
mă privesc din colțul mesei
c-un fel de durere amară
ce nu provoacă lacrimi și nici suferință.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
O decizie
O răscruce unde poate duce
Drumurile se unesc cu cerul
Lumină agățată-n vânt să urce
Pâlpâia viața liniștită și greul
O decizie punsă -n balanță
Când sufletul îmi este obosit
Bat palma cu cerul fac alianță
Pornesc pe acel drum înflorit
Timpul se curge se topește
Gândul purtat pe aripă în nor
Durerea în flacără se sleiște
Cu ploaia dansez și-mi-e dor
De-o fi lumina să se stingă
Și sufletul să-mi stea în loc
Ceara lumânări să se scurgă
Trec răscrucea de-ar fi prin foc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceane
Mari păuni deschide apusul peste
orice plecare dintre ape -
și dincolo de drum, dacă mai este,
trupul tău pe țărm nu-ncape.
Trebuie să rătăcești ascuns cu sara
prin pădurile uitate pe sub mări,
unde rădăcinile se nasc din flori ca ceara,
și-unde nu cresc nici blesteme, nici ocări.
Zilele plutesc deasupra brumării,
ciudate, ca un zbor în somn, departe,
grele bolți de domuri verzi și fumurii,
unde viața de lumină se desparte.
N-are loc o stea să șadă
n-are cine s-o mai vadă...
poezie de George Drumur din Solstiții (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ceară? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceară, adresa este: