cenuşă

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Théophile Gautier

Ştire despre Arria Marcella

Urma lăsată-n cenuşă de-un sân frumos, precum acela,
A fost cupa din care-ai sorbit intoxicarea elocventă
Care, sub porticul îngust cu volute de acantă,
O zămisli din purpură pe Arria Marcella.

poezie clasică de Anatole France, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa singurătăţii

Copil rătăcit în splendoare mă simt.
Am inima plină de visele ridicolei iubiri
Şi vreau ca focul acesteia
mistuit în flori să fie cenuşă.
Oare puterea inconştientului meu e mai mare decât voinţa?
căci astăzi mă simt pasăre,
Oare de ce zbor mereu cu aripile frânte,
în înaltul plin de cenuşă,
suflată de vântul ucigător al singurătăţii?

poezie de Mihaela Amăriuţei (noiembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finiş

Acum că ai ajuns
la sfârşit
te-ntrebi
Ce mai fac?
Să ştii că
Am devenit
Cenuşă
Aşa cum i se cuvine
Oricărui lucru
care arde…
Numai cenuşa poate să spună
ce e focul cu adevărat.
Pasărea Phoenix e doar o legendă...

poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pregătesc

să fiu frunză de netimp acrobat
pe ramul infinirii de carbon.
Cenuşă a supravieţuirii arzând
pe crestele nicăierii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premiile mele

Eu nu umblu după premii
Sunt file ce scrum vor fi
Eu caut cerneala foamei mele
Să satur fiarele ce-mi sunt sensurile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

citeşte poeziile din caiet
rupe foile, rând cu rând
taie sforile cuvântului
şi arde tot
apoi cenuşa dă-o vântului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Să răscolim cenuşa
Sorbită de voci arse
Şi să renaştem arborii
Unde istoria şi-a făcut cuib
Să despuiem orele
În care milioane de ani
S-au născut din
Aceiaşi sămânţă
Oameni, lupte, izbânzi.

poezie de Viorica Clinciu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu
pe izlazul păcatelor
lângă moaştele unei mitraliere
vin ani de cenuşă
obosiţi
târând nedumerirea printre cruci
peste fulgerul mort
prăbuşit
în aburul unei dimineţi despletite

jalnic
se tânguie o amintire.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!