cenzură

Pentru a putea iubi

Cuprinderi mă-nfăşoară a spre iubi total,
Nu mi-am aparţinut în veacuri de iubire...
Când nu te ai, dragostea e norul epuizant-banal
Şi în lumina ei nu vezi vreo strălucire.

Despotice cuvinte am aruncat în mare,
Poate de m-ar răpi vreun val al ei să simt
Ce mult mi-am cenzurat iubirea în chemare...
Să fiu acum sonetul... fără notă, timp.

Stele fără număr pe fruntea mea mirată,
Aduc o strălucire dintre adâncuri vii...
Să-ţi fii, este comoara... deşi poate uitată
Să exişti în sine, pentru a putea iubi.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinozaur cutum

Va veni aceea zi, bine ştii...
Când semnătura mi-o vei cere!
Te voi refuza fără grea părere
Când tu mai fugărit de ce tu ţii...

Lanţuri în vers pentru interes
Neaducându-ti bine aminte!
Cum ai fost fugărit înainte
De ciuma roşie ce e acum dres!

Aruncat poeziei prea pervers
De curve şi ai tăi lingăi
Dând din meliţă cu năbădăi
Dreptului de autor, imens!

Impărtit de foşti sifonari
Lăgărului adulatori!
Cu zăbrele cenzurate
Cu strigăte antifonate..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte semne ce, pesemne...

Da-ţi-aş da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative

Că ţi s-a-groşat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele şi macazul
Să-ţi servească de cenzură

Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenuşă şi azot

Şi în rest câteva urme
De carbon şi vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi torni norii în vase de lut

ştiu, eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

îmi torni norii în vase de lut
şi umpli gândurile cu speranţe deşarte,
vrei să cred în ele

prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură între pereţi
nicio fereastră nu mai am

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fereastră nu mai am

tu eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranţe deşarte
şi vrei să cred în ele

prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură ca între pereţi
nicio fereastră nu mai am

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini limpezi

când se deşteaptă primăvara
cu mâinile-i traversate de vene
albastre ca şi cum tot cerul se revarsă pe palme
în împăcări calme şi saturate
ca după un dezgheţ brusc
din degetele-i subţiri curg şiroaie
lumini limpezi mătase
pe pielea pământului petale clătinate de adieri
sub îndoieli şi speranţe
nicio cenzură în gândurile redeşteptate
capete tinere se scutură pentru risipiri de cosiţe
nu-i timp de oprire
printre vorbe la răstimpuri inima saltă în ritm de roată
Doamne printre crengile merilor câtă strălucire
din carnea mâinilor ce bucurie se revarsă proaspătă nebună
de închid ochii nu mai e frig nu mai e noapte
doar verde lumină

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inducerea-n eroare

Limbaju-a devenit cameleon,
Căci nu mai are nicio relevanţă;
E doar schimbare de culoare sau de ton...
Minciună ascunsă de perfid, cu eleganţă.

Ce-auzi nu e nimic adevărat,
Căci nu cel ce declară are dreptate;
Răstălmăcirea-i drept cu atestat...
Simţurile-s "false"... cu serenitate.

În ţara falei nude, e tot de-avalma;
Imaginea-i ciuntită după vrere,
La spus, pe gură ţi se pune palma...
Realul e mistificat, tristu-i plăcere.

Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii,
Nici nu ai drept de-a fi, o existenţă;
Sunt găşti, partide, haite, seminţii...
Tu să dispari, n-ai dreptul la prezenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pielea goală

Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlţi
şi morţi care ar putea să mi-l dea.

Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămaşa ta.
Dacă nu mă iei în braţe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
şi ucid, şi mă las, şi...

... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii şi gustul pierderii.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rococo

viaţa în rutină cere o scadenţă
ori tu eşti pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare şi pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar nişte coclauri unde bântuie tinereţea
cu genele ei false

ţi se scurge saliva după fiecare minut boldat
şi îţi doreşti să nu se fi născut steaua în patru colţuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproşabili
în biroul vieţii pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îţi redea şansa
de a fi bufonul universului rococo

tu
zici
că îţi este foame
de pitici
şi nu ai scuze

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşi... cum ne-am ales...

Genetic nu am fost la împărţeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.

M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puţin, grec sau hispanic?
O altă ţară s-am, de negru sau creol!?

Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e ţară "extrovertită"
Cu străzi ce-şi pun noroi, la gropi, glazură?!

Şi între noi trişăm la partajare
Ne facem generali aghiotanţii
Şi craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la ţărani, neimportanţii...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!