chiciură

Descântec în făurar

aluniş
cu zgaibe mici
chiciurite
zgribulite
sub cojoacă
de promoroacă
îmboldit
de-un dor de soare
năzărit
după ninsoare
cu ce spuzeală,
gălbeneală
colţ pufos,
atârni în jos
pe-un prapur de nor
ramului cocor
ferecat
desferecat
spulberat
de ninsori

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Mă lasă rece clipa ce te doare.
Să nu crezi că nu-mi pasă.
Dar, uite-mă!
Nu sunt o rază
de soare.

Pesemne că ai înţeles greşit
amăgitoarea mea voinţă
să te scot,
din timp în timp, lumină
prin mugurii chirciţi
sub promoroacă groasă.

De vrei un sprijin,
pot să te îndrept.
Privirea mea tăcută,
uneori adâncă
să-ţi fie reazem, călăuză,
muză.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Alexandra Spanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog de iarna

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute...
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
-- Să viu?
-- Oh! mi-i frică...
-- Vezi!
-- Hai!
-- Am venit;
-- Unde?
-- Lângă tine;
-- Plâng...
-- Plâng...
-- Taci...
-- Hai...
-- Hai;
-- În infinit...
-- În infinit;
-- Cântă...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.

Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Şi visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.

La mustăţi cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoţi
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.

Podul palmei fraged şterge
Rândurile răvăşite
Veştede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux

Ca înspre peşti hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Şi când se furişează pomii toamna înspre mine.

În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereţi
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereţi.

Printre paşii de asasin ai nopţii
Aşteptarea este o floare de oţel
Dacă te sfâşii în perdele şi dantela
Se aşează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc ţipetele de metal
Şi o grindină loveşte panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subţiori:
Ţi-aduci aminte?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bloc înalt şi vremea în decor cadenţă

tot aşa era într-o zi
ascultam la radio vremea
(cum să asculţi la radio vremea?)
şi deodată m-am pierdut
(poetica)
afară începuse să ningă
rafale spulberau inimi
acoperite cu promoroacă
silvia este copil eu sunt copil
săpăm scări abrupte în noi de vreo zece ani
doar doar vom reuşi să zburdăm peste câmpii
imaginea cu tine şi cu berbecul sacrificat
e tot ce am
valea asta lungă porneşte din palmă
şi nu ştiu ce voiam să-ţi mai spun

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de chiciuri

Cine s-a jucat azi-noapte,
Că ne-a uns pomii cu lapte
Şi-a vopsit cu tibişir
Coardele de trandafir?

Ba se poate că o mînă
Le-a-nşirat c-un fir de lînă
Şi-a tras crăci de corcoduşi
Prin degete de mînuşi.

Vinele dintre petunii
S-au făcut cît nişte funii,
Sîrma gardului de plasă
E de zece ori mai groasă
Şi-mpresoară curtea mea
Cu zăplaz de catifea.

Sforile de telegraf
Leagănă cîte-un cearceaf.
Pe o căpiţă de mei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara

Pe dealuri se topeşte
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Şi-ncep florile să răsară.

Ghioceii albi, imaculaţi,
Se ridică pe câmpie
Anunţând cu bucurie
A primăverii sosire.

Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămaşă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrăţişând primăvara luminată.

Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi braţe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!

poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de iarnă

Ce zi frumoasă! Ger şi soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg şi sari
Din somnul dulce. Iată zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului răsari.

Aseară viscolea într-una.
Arar ieşea pe ceruri luna
Din nouri, şi-o asemănam
Cu-o palidă, gălbuie pată.
Iar tu stăteai îngândurată...
Şi-acuma... uită-te pe geam:

Albastru-i cerul, şi covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în pădure-s goi
Şi negri. Brazii verzi se-mbracă
În străvezie promoroacă,
Şi râu-i sclipitor de sloi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio alternativă

Mă gândesc la tine
în tot atâtea feluri în care vine ploaia.

(Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele – precizia,
inadecvarea lor.)

Uneori aceste gânduri sunt
asemeni unei chiciuri, îngheţate,
apoi devin ceva nespus de gingaş;
uneori o aversă zornăitoare, o
primăvară impetuoasă limpezind mintea,
uneori o ploaie şiroind necontenit.

Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele,
să iubesc duioşia,
să-mi fie temă de ploi.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!