Poezii despre chiciură, pagina 5
Horus
Clintea Kneph, zeu-n tremur, intregul univers
Din patu-i, Isis, mama, severa ei faptura
Spre cruntul sot si-o-ntoarse facand un gest de ura,
Si-un foc stravechi se-aprinse in ochiu-i verde sters.
"Priviti-l, zise, moare acest batran pervers,
Nu-i chiciura pe lume sa n-o fi strans in gura,
Legati-i glezna, stringeti chiorasa-i uitatura,
Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!"
"Demult trecu acvila, un spirit nou m-asteapta,
In rochia Cybelei, eu pentru el stau dreapta...
E mult-iubitul fiu al lui Hermes si Osiris!"
Zeita-n scoica-i de-aur plecase de pe mal,
Marea-ntorcea doar chipul cel adorat din val,
si suradeau pe ceruri esarfele lui Iris.
poezie clasică de Gerard de Nerval din Antologie din poezia universală
Adăugat de ralu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează pașnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Și strălucirea gheții, fără de popas.
Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le cațeri brave în pisc semeț, de cer
Și sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopțile cu ger.
E ger, zăpada scârțâie sub pasul meu,
Atârnă iile subțiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine și... pentru Dumnezeu!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce stați singuri?
Oameni dragi, de ce stați singuri
Și tristețile vă-mpung?
V-ați împrejmuit cu diguri,
Cum, la voi, să mai ajung?
V-ați decis la-ntemnițare,
La-ngropările de vii,
V-ați turnat plumbi în picioare
Implorând la Cer pronii.
Totul pare că v-apasă
Sufletul zgârcit de frig...
De ce teama nu vă lasă
S-auziți când eu vă strig?
Nu vă puneți sub zăvoare
Al dorințelor tărâm,
Că și galaxia moare
De-aș vrea dorul să-l dărâm!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă vie...
eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
și pentru tine-am tot cerșit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie
eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioșie
te-am așteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi și veșnicie
eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
și azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită
dar ai venit când nu te așteptam
te-am cunoscut, așa veneai și-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
și reproșându-mi ușile închise
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu și foamete
Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui. (Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)
poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat..
Ninge nefiresc de liniștit,
peste sufletele ce ard mocnit,
de atâta timp,
în care iarna a jelit,
natura care va renaște,
atunci...
Atunci, când sufletul se contopește
cu poeziile unor poeți,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
ninge și privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram
plină de țurțuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!
oameni îngropați și vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site
promoroacă și flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu știi ce-o să se-ntâmple
cu argintul morții albe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priceasnă
trec visând prin ceață și prin promoroacă
cad rând pe rând file din calendar
vin sărbătorile, mari minuni să facă
în sufletele noastre iar și iar.
fecioara Maria cu har de Născătoare
naște în iesle printre mioare blânde
fiul lui Dumnezeu, forță biruitoare
ca să scoată lumea din stări suferinde.
Maică Dumnezeie fii binecuvântată
pentru miracolul ce-l ții la piept
de o lume întreagă ești așteptată
să deschizi mereu drumul credinței drept.
Iisus Hristos va domni pururi regește
schimbă fața lumii, o îmbogățește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chiciură, adresa este: