Poezii despre copaci, pagina 4
Sub povara frumuseții
Sub povara frumuseții lor
bujorii cad
la vederea securii
cine oare mai vrea
să fie copac.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Un fulger nu trăiește
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ține
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se unește.
Și poezia este - așa.
Singură-n lumina sa
ea ține pe cât ține:
din nour până la copac,
de la mine pân' la tine.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă.
Aparent stau să alunece
și cu o ușoară izbitură le-am putea împinge cât colo.
Dar n-o putem face,
fiindcă sânt bine înfipte în pământ.
Însă, vezi, chiar și acest lucru nu e decât aparent.
poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Frunze ruginite
fluturări de aripe
peste care
se aștern
amintirile
coborâte în asfințit
pe tulpinile
arborilor despuiați.
poezie de Floarea Carbune din Este una din primele poezii ale autoarei,este o poezie- reflectie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om cu om
Un om fusese-o frunză și numai om cu om,
Au izbutit să crească și să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră și ușure,
Copacul viețuiește și s-a-nmulțit pădure.
Tu-ți răsplătești ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Picura
Ploua marunt
Ceata aurie
Copaci adormiti
Carari desfundate
Strazi bolnave
Noroi...
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea naturii
Ca și copacul pădurii,
Din viață intrăm în moarte.
Respectăm legea naturii.
Fără asta, nu se poate.
poezie de Dumitru Delcă (9 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde fără de care
Nu-i niciun
Suflet printre copaci
Și eu
Nu știu unde-am plecat.
poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om cu om
Un om fusese-o frunză și numai om cu om
Au izbutit să crească și să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră și ușure,
Copacul viețuiește și s-a-nmulțit pădure.
Tu-ți răsplătești ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
Ecoul e tăcere:
în peisajul cu copac
în mijlocul dealului
în farfuria goală
în buzunarul plin
plin de nimic.
poezie de Liliana Mainardi din Surco abierto (Brazdă deschisă) (noiembrie 2015), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre copaci? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copaci, adresa este: