coroană

Conştiinţă

Iau poziţia bradului
sub o coroană oarecare.
Mă înscăunez singură
regina codrului.
Să-mi curgă clorofila prin vene
crestez cu-n ram năuc o rană,
explodez pentru albine
praful galben,
şi bat ţambaluri seara
cînd cad ghinde,
chemând
mistreţi
cu
colţi de aur
să-mi scrie strofe
mici
pe
trufe.

poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrie

Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roşesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.

Aproape. Ochii împietresc cruciş
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniş,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.

Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătuşe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenuşe.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea U

Neguri acopăr
cîmpuri şi dîmb.
Freamătă ulmul,
duhul cel strîmb.
Cuiburi mai multe-n
creste se văd.
Semn că-n coroane
dat-a prăpăd.
Neagră făină
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macină el doar -
gîrbov, cărunt.
Curge urîtul
greu şi mărunt.
Lut fără slavă
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroşită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Irina R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina hoiturilor

Palatul ei este făcut din cranii.

Coroana ei este făcută din ultimele aşchii
Sărite din nava vieţii.

Tronul ei e un eşafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate şi brancarda sfârşitului.

Mantia ei este noaptea ultimului sânge.

Regatul ei este gol –

Deşertul lumii, din care ultimul ţipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea şi-n tăcerea şi-n surzenia golfului

Întorcându-se, micşorat, mut,

Să domnească peste acea linişte.

poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii" – Ted Hughes editura CORESI, ediţie 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţişorul

Eu o zâna tu un rege
Unicorn avea coroană
Sângele albastru rece
Necheza la Lună plină

Spune tu rege bălai
Unde e al tău regat
N-ai cortegiu nici alai
De ce ai fost renegat

Cine te-o fi blestemat
E coroana ta un corn
Unicorn întruchipat
Nările aburi din horn

Azi eu pot să te ajut
Pot învinge ursitoarea
Lasă -mă să te sărut
Alung răul vrajitoarea

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ador

în jurul tău
de aş putea să zbor
să-ţi fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ţi-aş trimite-n zori
din infinitul cer
ţi-aş face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
şi păsări
ţi-aş trimite-n cor
să-ţi cânte
romanţa mea de dor
visând la tine
şi al tău amor
eu nu ştiam
că te ador

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi fortific somnul

Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin uşa larg deschisă a jnepenilor suri
şi mă întind pe laviţa de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe laviţa de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul şi el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foşnetul coroanei

poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!