energie

Tornada

Iată
O energie
Fusiformă
Cum se înalţă
Scăpată
Din genuni
De sub control
Pierdută din
Ochiul magic
Al mării
Agitată
Răsucită
În iureş
Răstălmăcită
În văzul lumii
Până la norii
Negri dezlănţuiţi.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

cel mai perfect model de infinit
şi cel mai infinit dintre perfecte
a fost fiinţa care m-a iubit
şi cognitivul disonanţelor directe

când veşniciile năşteau dintr-un simbol
iar golul mişuna de energii
noi doi eram un singur semn şi pol
dar totuşi doi. Şi oameni. Şi-nca vii...

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exacerbare

Era atâta risipă în jur
încât acoperea determinarea
celor din echipă
iar acum e şi mai multă
asta înseamnă dezordine
toate nuanţele sunt pe ducă
se deplasează concomitent
spre infraroşu
atrase de energia neagră
unde predomină materia neagră
în detrimentul luminii sacre
pe viitor degringolada
s-ar putea amplifica
odată cu creşterea risipei
încât entropia
va inflama universul
da aia va trebui
să stopăm distrugerea.

poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa aceea

O dimineaţă toridă...
Aburii cafelei ne prind în energii
Pe care le vizualizăm
Doar cu ochiul non-carnal.
Energii neconvenţionale,
Paralele cu paanormalul,
Ivite din motorul-oglindă...
Ne ataşem energiei acesteia
Devenind necunoscute ce escaladează viitorul
Cu exuberanţa unui îndrăgostit.
N-aş putea să vă mint!
Suntem ca nişte electroni liberi
În jocul tăcerilor
În care croim visuri pentru adulţi.
Umblăm printre stele, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ieşit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conştiinţă împăcată
că am trecut prin spaţiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucişate lin la piept
şi cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aştept
materie şi timp şi energie

şi când vor coincide inedit
un şir întreg de factori de rigoare
să ştiţi că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăm cu opaiţul

pe masă lângă factura de energie
care scade când e lună plină
nici chibritul nu-l ţinem aprins
respectăm normele în vigoare
puse şi impuse de conducători
restul nopţii stăm strângându-ne
în braţe ne încălzim toată iarna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Călătoresc în linişte si timp
Îmi umplu sufletul cu energie
Răsfăţul sufletului în Olimp
Opresc frumosul ca o amintire

Mă însoţeşte a mea iubire
Si singură n-o să mai fiu
În jurul meu o albă energie
Culori de verde rosul viu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă geneză

Am notat atent
Glasul tunetului
În versuri albe
Cu intenţia clară
Că voi desluşi
Printre rânduri
Mesaje îngereşti
Din fiecare semnal
De lumină senzorială
M-am apropiat ad-litteram
De vorba îngerească
Lăsată nouă tuturor
La fiecare răsărit celest
Când lumina edenului
A atins ţinta din gând
Pe toate nivelurile
La paritate certă
Cu energia radiantă
S-a deschis un portal
La cumpăna văzduhului

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosea a dragoste

şi a ciocolată când o strângeam
strategic în braţe
schimbam fluxuri energetice
numai de noi percepute
plonjam împreună în spaţiul
fără de timp mirosea
a eternitate sau
a creatură divină
o iubeam şi-mi scuturam
aripile de neprihănire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!