Poezii despre handicap, pagina 4
Prostie
Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...
... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...
... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!
... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necesar "Man"...
Nicio femeie nu ridică ode la bărbat...
Oare nu pot să înalțe fizic un uman?
E doar o misandrie de handicapat
Sau e-un refuz, o considerație de van?
Vigoarea, forța, fiecare-i revolută?
E preferabil vorba dulce, stilul?
Uităm că-n lipsă de mascul natura-i slută?
Floarea-i esență, cu corola și... pistilul!!!
Evele-ar fi urâtele și sigur fade
Femei lipsite de apreciere.
Ar fi perpetuu lumii, să le prade...
Niciun Iisus, n-ar fi avut la înviere.
Conjur pe partenere de planetă
Să facă cont indispensabilității,
Căci lumea, viața, univers, sunt o ruletă...
Noroc de n-ai, El, e de-ajuns... necesității!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasaje
Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!
De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.
Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.
E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de fior
Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.
Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.
Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.
Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcia
Sărăcia cea flămândă
Ca pușcașul stă la pândă,
Cu cocoșul ridicat:
Dintr-un deget o mișcare,
Glonțul zboară cu turbare
Și vânatul a picat!
Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămașă ferecată
Apăra p-un cavaler!
Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrânețele-au sosit!
Zile reci și fără soare,
Ca un negru șir de cioare
Pe cadavrul părăsit!
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte vulgare... așteptăm ploi
cuvinte vulgare cuvinte murdare
aruncate în stradă de zeci de mitocani
cu devle de bostan
cuvinte scârboase călcate-n picioare
de mulți trecători
la trei crâșme în gară
te deservesc cu gripă aviară
o treucă de cuvinte invalide
farfuria nu-i la modă
șobolanii mișună peste tot
în amiaza mare
cuvintele sfârtecă
caută rime fac poezii
vin profesorii măturătorii
criticii curăță strada și se umple lada
asta-i tot și lada la gunoiște
dar gunoiștea crește se înmulțește
pe glob e glod
sunt beat de cuvinte urâte
turmentate și afumate
[...] Citește tot
poezie de Mihai Cucereavii (20 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minima cerere
Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
știind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrățișarea dragostei
Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
știind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...
Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară plouă
Viața-i grea și dificilă uneori.
Dar nu pleca capul și stai drept, ca n-ai să mori.
Afară plouă, este mohorât, frig și înnorat.
Îți trebuie doar o umbrelă și pe tine un parpalac.
Zâmbește larg celor ce astăzi îi întâlnești.
Astfel în sufletul și ochii oamenilor tu ai să crești.
Serviciul pe care-l ai este greu și ai un șef cam imbecil.
Nu te mai plânge, pentru a face totul mai dificil.
Privește la oameni suferinzi, ce handicapul și-l înfrâng
Muncesc cu drag și nu stau toata ziua și se plâng.
Și întrucat viața este uneori grea, dificilă și mai ales scurtă.
Nu trebuie să aspiri la imaginea ideală, a unei vedete ce apare pe o copertă.
Prin urmare, trăiește-ți viața înțelept și bucură-te de orice clipă.
Deoarece zilele pierdute în van, sunt doar risipă.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moaca și plevușca
Prin abstract, într-o băltoacă,
Un somn, o știucă și-o moacă
Plus peștișori ce nu mușcă,
Numiți generic--plevușcă!
Deși are mare capul,
Moaca are IQ mic
Însă, cu tot handicapul,
Ea conduce și vă zic:
Fi'nd pupila-acelui domn
Venerabil numit somn,
Precum și nepoata bună
La acea știucă bătrână
Moaca, făr' s-aibă habar
Conduce discreționar!
Dar când, pe nepusă masă
Știuca, somnul cad în plasă,
Din acea băltoacă, moaca
A fost luată cu japca
Pe sus de către plevușcă
Și-arestată într-o cușcă
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre handicap, adresa este: