Poezii despre licurici, pagina 4
Licurici în otavă
ea veni dintr-o lume
în care greierii scriau
solfegii pentru acei
veniti din zări atemporale
cântăreți de suspine
el dădu tonul luminii
în ochiul firav al seminței
de început
în fiecare an de atunci
ea cântă din inimi de fagi
el luminează cărarea
celor orbiți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea unei stele
Mi se ivi Minerva drept fie-mea din țeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc rațiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeița demult arme să-și pună
Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală și-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una și fără de speranță
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franță
Și ca la crin în cupă polenul parfumat
poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Caligrame (1918)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și licuricii visează uneori
Eu, adevăratul eu
credeam că licuricii strălucesc fosforescent
pe nava lor fosforescentă
din metan, cu cerculețe de metal.
Și cum pluteam noi,
cărbunele se derula în fața noastră
a mea, a licuricilor și a viselor
arzându-ne de vii,
arzându-ne nava din metan,
arzându-ne apa în care ne scufundam.
Plăcuțele de înmatriculare s-au terminat
ca bateriile navei din metan,
ca bateriile licuricilor fosforescenți,
baterie care funcționează pe bază de vise.
Și licuricii visează uneori
când li se termină fosforescența
se transformă în cărbuni
pentru bateriile navei din metan.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Altădată eram fericit
să beau câte o tărie
cu Trakl
sub streașina oricărui
chioșc de ziare.
Ne măream tăcuți
poftele de cer,
hoinărind prin fum de
inspirație
cu licuricii.
Oh, chioșcurile de
maculatură de-acum!
Put
a imagini cu viermi
sugînd silicon
la pieptul iluziilor
sterpe!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Și pentru fel și fel de miracole.
Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înțelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.
Anii stau roată, palatele semețe.
Disputele generale se purtau pentru cotețe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.
Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenți.
Principii erau absenți.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alcor
Alcor, micuță stea plăpândă
Abia zărită-n depărtare,
De-ai fi tu gingașă și blândă
Cum e-n adânc o stea de mare,
De-ai fi un licurici în noapte
Ori far pe-o insulă pustie,
Sub pomul meu cu vișini coapte
Șezând, ți-aș scrie-o poezie.
Dar tu, steluță minunată,
În cer ești iad! De ce să-ți scriu,
Când tu, dac-ai putea, pe dată
În foc m-ai pârjoli de viu!
poezie de Mihail Mataringa (27 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai fi...
dacă ai fi cu mine acum
ai putea cuprinde-n pumn
toată bluza de mătasă
si-ar rămâne pielea arsă!
intre mână si picior..
ar fi calea stelelor
cu sclipiri de licurici
noaptea-n codru pe furiș!
dacă ai fi cu mine acum
timpul s-ar opri din drum
te-aș preface in izvor
mi-ai spăla fața de dor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora la care poeții se sinucid
Pe creștetul munților
perdele de licurici de alabastru
par ferestrele unei metropole pulsând de viață
ascunsă de mantia de catifea iarba
plânge cu lacrimi de rouă
fremătând sub mii de arcușuri
ce frumos e pe Pământ
la ora la care
în orașul ce fumegă tăcut precum un crematoriu
poeții se sinucid.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarna
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre licurici? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre licurici, adresa este: