lumânări

În drum spre Domnul ( sijo )

Cu cine vei părăsi, lumânare, această lume?
Verşi lacrimi afară, arzi în tine şi nimeni nu vede.
Pornim pe drumul lung spre Domnul şi ardem ca tine.

poezie de Yi Gae, 1417 - 1456, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă n-ai, căci loc mai sigur

Teamă n-ai, căci loc mai sigur
Ca la mine altul nu-i -
Ca să nu ne fure nimeni,
Uşa camerei o-ncui.

Vântul casa n-o dărâmă
Oricât ar sufla de tare;
De ţi-e teamă de incendiu,
Iată, suflu-n lumânare.

Iar acuma să-mi îngădui
Să te strâng în braţe bine -
Că răceşti uşor, iubito,
Dacă n-ai un şal pe tine.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul devine stea

Omul credincios,
cât trăieşte pe pământ,
primeşte lumină de la soare.
Când îşi încredinţează sufletul,
primeşte de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primeşte lumina Domnului.
Devine stea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banţa îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea să m o r i
Şi eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneţi pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Şi aşa a fost.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Paşti

La toate lucarnele şi balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Şi-au aprins pe scări
Candele şi lumânări.

Oraşele de sus, în sărbătoare,
Au întins velinţe şi covoare,
Şi ard în potire
Mireasmă subţire.

Şi din toate ferestrele odată,
Mii şi sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroşii copii.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliecii

veniţi de luaţi lumină
secţia de miliţie este plină
de lumânări şi pulane! –
veniţi
privighetoarea când
liliecii din şopru s-au zburătăcit
cântă şi ea... infinit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un stejar era gata să-şi aducă aminte

Un stejar era gata să-şi aducă aminte.
O colină visa multe vise.
Un fluviu iubea înserarea
mai tare decât e voie să iubeşti.
Flăcării sale temătoare
lumânarea îşi povestea copilăria.
Un lac avea numeroase inimi.
Pur şi simplu, pe stradă,
un afiş foarte verde
nu accepta să moară.
Mai sensibili ca noi.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lina

Te-am siluit să urci Golgota
în fiecare zi, Iisuse,
căci am păcate grele,
ce sufletu-mi umbresc...
Dar azi, de Înviere,
aprind cu umlinţă
un muc de lumânare...
Ca nu cumva în negura
nevredniciei mele,
să treci pe lângă mine,
să nu mă miluieşti...

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de Sonia Teodorescu Potoceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte îndeajuns?

Dar acea umbră ţi-a fost de folos!
Ceea ce te răneşte, te binecuvântează.
Întunericul este lumânarea ta.
În lipsa barierelor încercările tale n-ar exista.
Tu trebuie să cunoşti şi umbra şi sursa luminii.
Ascultă... aşează-ţi capul sub copacul mirărilor.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta

Fulgeră-tună, un glonţ loveşte
cu jar de nejar,

stele rotind oglinda clipei,
irişii ciutei par...

Tace pustia,
îngână vecia,
linişte surdă, linişte chioară -
nu vede, n-aude
prin piatra de moară.

Macii suspină,
lacrimi arată spre hoţul de zare...

prin iz de junglă
o puşcă fumegă
a lumânare.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!