Poezii despre plante, pagina 4
Omul bun și omul rău
Omul bun e bun cu toate, și cu bunii, și cu răii,
Și cu cei cu mintea-ntreagă, dar e și cu nătărăii,
Și cu plantele și toate ce le spunem animale,
Orișiunde le-ntâlnește el în calea dumisale.
Omul rău e rău cu răii, însă este și cu bunii,
Și nu știe ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ține foc întotdeauna sub cazanul răutății
Și împinge răutatea-n culmea inumanității.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bitter dreams
Departe de țară
într-un ținut fără nume
beau un pahar de Campari,
amărăciune din plante
culese de Sabine
zămislite în eprubete
made in Europa
și adorm,
trezindu-mă
apoi
din păduri de vise,
unde-mi sunt nopțile
de altădată?
poezie de Ion Țoanță din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brusc
colecția de cimbru
a început să se scuture
prin fereastra deschisă
pătrunde miros de plante
medicinale
vorbesc o altă limbă
un fel de terapie prin versuri
brusc mă trezește
o cursă de șoareci
îmi pun un tricou roșu
să par optimistă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentatul
dacă mâncăm
mici foarte mici în familie
se zice că am fi canibali minimali? nu
de alta, dar
carnea provine de la un prieten de școală
din borneo pe stânga
așa
care a tăiat un copac
iar tendoanele plantei, prăjite
în ulei de capac
parcă ne a
tentează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sahara s-a mutat la noi
Altădată, Sfântul Petre
ploua și dădea cu pietre.
Astăzi, însă, n-a plouat.
În schimb, pe toți ne-a bronzat.
Cu vreo patruzeci de grade
respirația ne scade.
Oameni, plante. animale
cad sub arșița de soare.
Este vai și-amar de noi.
Sahara s-a mutat la noi.
poezie de Dumitru Delcă (29 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
VISURI
Micuțule care te joci în pace
Pe aleile înverzite ale parcului,
Bomboana ce ți-o dă mămica,
Îți place precum plantelor
Ploaia și soarele.
Dar visurile tale imprecise
Aleargă libere, în voie
Spre tărâmuri încă ne concise
Doar sunt și ele numai vise.
1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...
Ți-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
și-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.
Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre plante? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plante, adresa este: