plante

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

sunt balsamul pământului
versurile limpezesc aerul
la fel de utile că plantele
fac foto
sinteza dragostei
cuvintele lor dansează
dând vieţii strălucire
cu ajutorul unui mister vechi
modelează sufletul oamenilor
poetul vorbeşte cu glasul
mării şi a vântului
poeţii sunt muzicienii secolelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te sărut, confratern

O plantă firavă
străpunge betonul,
ca glonţul cel iute!

Că-i spin sau agavă,
salută fotonul,
puteri neştiute...

Iar versurile-ţi, Miss,
străpung Universul,
întocmai ca planta firavă.

Prin flori de cais,
îţi zumzăie sensul
poemelor dulci, de iznoavă...

Hei, Miss, priveşte-mi în gânduri,
serveşte-mi, pe tavă, iluzii,
dă-mă cu capul de toate poemele tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul primăverii

Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiţă şi îmi eşti, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viaţă paşii să-mi îndrume.

Sărutul tău e roua dimineţii
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o şoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeţii.

Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,

aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când veneam azi de la piaţă
cu mormanul de flori
pentru că acum mă-ntâlnesc cu sanda
şi cu omul ei
iar tu
care-ai vrut s-o cunoşti
eşti departe
şi-mi trimiţi ilustrate colorate
alb-negru
cu castele năpădite de plante
albe
de parcă fotosinteza n-ar exista pentru ele

eu m-am învăţat să te aştept
fără vreun până când

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în agonie (sonet)

NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)

Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofileşte
Şi tot ogorul se îngălbeneşte,
În urmă lăsând ţărâna pustie.

Văpaia în calea ei pârjoleşte
Plantele şi iarba de pe câmpie,
Când curmă viaţa din natura vie
Şi norii de ploaie îi risipeşte.

Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri şi izvoare,
De arşiţa ce şi-a întins veşmântul.

Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Poeţii Noştri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

Emis – tânăr, douăzeci şi opt de ani –
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să înveţe tainele comerţului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la ţărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinţi foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine aşa; pentru că în acest fel,
deşi zace înmormântat în acest port,
părinţii lui vor trăi cu speranţa că el trăieşte.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum exotic

În calde seri de toamnă, când sorb cu-nfiorare
Din sânu-ţi cald parfumul, cu pleoapele închise,
Se desfăşoară-n visu-mi un ţărm făr' de abise,
Ce monoton sclipeşte sub revărsări de soare.

O insulă pe valuri molatice mi-apare
Cu fructe dulci şi plante cu flori în veci deschise,
Bărbaţi subţiri, puternici, femei cu ochi de vise,
În cari străluminează sincerităţi bizare.

Parfumul fiinţei tale m-avântă-n ţări vrăjite,
Pe-un port plin de catarguri şi pânze obosite
De-a valurilor goană, din larg în largul zării,

Pe când respir miresme de verde tamarind
Ce se-mpletesc cu cântul luntraşilor şi-al mării
Şi sufletu-mi mireasma şi cântul mi-l cuprind.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Febleţea
Unui poem
Se naşte
Ca o grădină
În primăvară
Din seminţe
Sau din răsad
Plantă cu plantă
Floare cu floare
Până la stadiu
Consacra
De buchet
Care evident
Se va dărui
Cu pasiune
Fiinţelor dragi
Pe criterii
Apartenenţă
La familia
Celor iubitori

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!