Poezii despre subconștient, pagina 4
Fumez o iubire
o vorbă sau un refren
lacrimile îmi vin peste imagini
privesc prezentul cum se destramă
în fuioare de fum
e o intimă chemare
pe pagini îngălbenite de uitare
fumez detașat de mine însumi
sunete rechemate în cer
nu înțeleg de ce am folosit
minciunile legendare nu se pierd
toate vorbele spuse de femeile
iubite le-am fumat
prăjesc smacul în lingură
nimeni nu poate opri acul
care intră în venă
explozia vine din interior
regretele le trec la glume
frazele spuse se pierd
în copilărie a fost primul fum
mersul lumii în care trăim
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce-i cu asta?
E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-și împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumești, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioși cum se duce totul de râpă,
cum speranțele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate și zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simțit și recunoscut fie și numai subconștient și de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din brațe,
nereușind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
și atunci, se mulțumește numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada, stăpână peste zări albastre
Natura e ca o copertă de carte
învăluită de mister,
iar umbrele tremură undeva
pe o alee uitată de soare.
Lungi și neîncheiate sunt poveștile lor,
având aura unui mit,
încuiat de atâta vreme
în subconștient,
ca o fantasmă nocturnă,
născută din frunze și petale.
Văd cercuri de lumină
sălbatic ancorate în univers
și paginile vorbesc
cu timpul îmbrăcat de sărbătoare,
imaginea panoramică
e încă încărcată de zâmbet,
zăpada pare un intins imperiu
stăpână peste zări albastre,
iar noi vom prinde fiecare picătură dulce
aflată pe crengile tale
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (14 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile bărbatului cretan
Respiră înăuntrul meu,
fata viselor mele, timidă și rezervată,
simplă frumusețe delicată,
elegantă și cu minte rafinată.
Respiră înăuntrul meu,
făcând să izvorască spontan,
sursa mea de a fi puternic,
trezind entuziasmul copilului cretan.
Respiră înăuntrul meu
forța romantismului și sentimentelor de iubire,
în sufletu-mi bogat găsind armonie.
Tu ești esența vieții și cosmosul ce locuiește în grădina mea,
ești al meu Eu împlinit într-o stea.
În inima mea ești și ca ramurile în mine crești
conștientul și subconștientul îmi locuiești.
Ești doamna orgoliului meu masculin,
ție femeie mă închin!
Gloria inimii și misterul sufletului dezlegi
suflând peste ele ca o Zee, le modelezi.
Mă respiri, mă suspini, mă faci să sufăr,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplu deliciu al firii
precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceață umbra unui coșar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinația dintre țărână și apă
o manieră vicleană
treceam singurii îndrăgostiți de urât
în cea mai depravată zi
când
știința și religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viață
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut și urechi să audă...
întruchiparea răului -
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde nu sunt iubit
Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, ești genială, scrii bine,
Un artist bun scrie și prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconștientul nu știe carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriți-vă,
Ați citit jurnalul unei căpușe, dar știați că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul și invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinerețea urmă de neșters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, ești nebun? Eu zic UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib și Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe ușa laterală.
Și ce rezistă? Contrariul curgerii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
jack d.
mă ucide de azi-noapte
cu un citat alcoolic -
"somnul e o experiență a morții".
înclin să-l contrazic,
dar atunci când dau un spațiu mai jos
(ca o fatalitate cu autocorector),
apare un somn lângă altul,
doi întinși,
ca un dublu mormânt care respiră,
fără să știe,
prin 4 plămâni ai pronumelor
anonime
încă.
inițial am crezut
că este un parteneriat bezmetic,
așa cum se întâmplă
cu adresele care se trezesc alături
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu din Patru interzis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigoni- clasificare (I)
Am plănuit să scriu, de multă vreme
Despre poeți ca mine, epigoni
Cu hipofize pline de hormoni,
De o diversitate mare-ntre extreme...
După criteriul de "normalitate"
Sunt epigonii tipici și atipici
Sunt cei specifici și cei nespecifici,
Cei infantili și cei cu duritate...
Sunt epigoni ce caută doar lauri,
Adulatori să le cate în coarne,
Și scara de valori să o răstoarne
Să fie promovați așa, ca tauri...
Sunt epigoni ce-ncearcă să trăiască
Din scriituri subțiri precum o ață
Fără vreo consistență, fără viață
Tot malaxând cuvinte, arsă iască...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de primăvară
"cum să descrii ce s-a petrecut,
după ce te întorci din locul
în care ai ajuns cu ultimele puteri?
cei care, la fel ca tine, vor atinge
limitele de la care mintea
nu mai poate căra corpul,
pot fi ajutați de vreo poveste
să-și găsească calea înapoi?
cuvintele nu mai au rost când
mâncarea și medicamentele devin inutile,
când te târăști dincolo de speranță
mai poți retrăi chinul conștiinței,
imposibilitatea lecturii și scrisului,
pierderea granițelor subconștientului,
chiar dacă dragostea te îndeamnă?
cele o mie de nopți
și cele o mie de zile
în care coșmarurile
și suferința te-au rupt?
[...] Citește tot
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetătorii nimicului
Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare științifică, fiecare nouă invenție
Nu aduce mai nimic nou!
Suferința e tot suferință! Moartea e tot moarte și ne pândește la colțul pâinii...
Aceeași incertitudine pretutindeni,
Aceleași străzi pavate cu disperare,
În îmbrățișarea acelorași sticle se refugiază bețivii...
Poezia e tot poezie și mă ascund în ea ca un ștruț speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă și îmi regenerează mereu țesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înțelege pe deplin frământările....
Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipsește cu desăvârșire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruți,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconștient!
Fiecare inovație anunțată cu surle și trâmbițe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoțănată!
Punctul e tot punct și tot ceea ce contează este înainte de el!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre subconștient, adresa este: