Poezii despre toleranță, pagina 4
Îndemn
Pășesc tiptil întru a poeziei stare
's uciși balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conștiință de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgărițele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai și
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toți au murit mulți, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să șchioapete...
viața îmi e o frânghie arzând
[...] Citește tot
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăzbunare
Lăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare,
Alcoholul nu e cool că te face matatul.
Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă.
Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă,
Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară,
Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări.
Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia.
Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh.
Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon.
Biberonul e regal, îl predai, primești un cal.
Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo.
Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția.
Vulcanii sunt buni ca foi de tutun.
Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră,
samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă?
Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate,
Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira,
Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndemn
Să semeni sămânță ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrănește cu duh și cu adevăr,
Să porți în pântecul sufletului
Toleranța și iubirea de semeni!
Să alungi neliniște și norii din preajmă!
Să te aliezi cu înțelepciunea
Și cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Și curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Și al reveriei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua aceea
ecoul primului strigăt
se ascunde în șirul de zile (cine să le numere)
până ce depărtările vor fugi în necunoscut
și odată cu ele
punctele negre din lumea închisă în urmă-le pe vecie
sumă a tuturor nopților
liniștea se ciocnește de fereastra închisă
precum umbra lividă de cel
osândit pentru un soare
ivit dintr-o fântână de aur în ziua aceea
venită dinainte de născare
când întunericul e-n toi
îngăduitor fără să știe nici el nimic
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o îmbrățișare fără atingeri
am câteva singurătăți cărora
nu le-am pus niciun nume
uneori le privesc îngăduitor
știu că și ele mă privesc
și ne zâmbim acut
e ca
o îmbrățișare fără atingeri
cu multă indulgență
irosită degeaba
ba
mai și atingem întunericul
cu câte-o privire doar
doar ne vom șterge urma
prinsă între
răsărit și apus
deși
mi-e dor de o nouă iubire
ca de o primăvară risipită printre ploi
trupul meu risipit printre lacrimi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest
Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
și nu știe să mintă.
Voi conaționalii mei cinstiți
sunteți vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susținerii coloanei infinitului nostru.
Nimeni nu ne știe interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolțește sufletul acestui popor
și lasă mai departe urme-n istorie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o toamna tarzie
E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.
O ceață aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorți,
Totul e unic și atât de sublim.
Se scutură frunzele arămii
Pe rând iși găsesc locul,
Toleranța zace în câmpii
Regretele acoperă totul.
Nori își spun nemulțumirea
Confesiuni deșarte-
Din primăvara vieți mele
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vino, Iubire!
Distrus este visul, pierdută-i speranța,
O faptă banală e prilej de-nvrăjbire.
Pentru-a-nvăța din nou toleranța,
Un strigăt răsună: Mai vino, Iubire!
Drămuim suferința ca pe-un lucru firesc,
Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Irosim sentimente c-un zâmbet prostesc,
Apoi te chemăm: Mai vino, Iubire!
Zbătându-ne-n chinuri, plângând neputința,
Regăsim, prin unghere, o vagă-amintire...
Plăpând, renăscând din țărână dorința,
Invocăm iar magia: Mai vino, Iubire!
Când păcatul și ura ne-nsoțesc zi de zi,
Un murmur firav auzim: Convertire!
E sufletul trist ce, nevrând a muri,
Imploră întruna: Mai vino, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
ușile îngăduinței sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor
se sapă încă șanțuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor crește altele și mai frumoase
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
șterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
așternuturi scuturate petale de cireș
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre toleranță? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre toleranță, adresa este: