Poezii despre vară, pagina 4
Mai sunt cateva veri
Mai sunt cateva veri
de trait sub soare.
Cateva cantece si taceri
roditoare.
Cativa stralucitori
ani de ramura verde si flori.
Cateva popasuri cu sfat
si vin in pahare de turnat.
Cateva sarutari mai sunt,
pana la sarutarea ta pamant.
nu va certati, prieteni drumeti,
pentru nalucirile-acestei vieti.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atenție, cad flori!
Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ți se frânge
Cad flori de tei
și ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
și-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Hai să pansăm sârmele astea de telegraf
deși nu mai curg prin ele cuvinte
să le pansăm cu hainele noastre
să mergem în echilibru perfect
spre pasărea cu stâlpii îmbibați
în păcura verii...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sub soarele văratic, arzător,
Un dar le fac, de astăzi, ochilor.
La Optiprime, trei oameni minunați
V-așteaptă, dacă ochelari purtați,
Să le treceți pragul și să fiți
La fel ca poetul, mulțumiți.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu strâng comori ce nu se văd
Eu strâng comori ce nu se văd,
Imaginea din tine
Mă-ntrepătrunde printre stări
Mărilor alpine.
Trăire cugetată-n seri,
Unde tâmpla rece
Se odihnește între veri,
Uitând iarna ce trece...
Eu strâng comori ce nu se văd,
Imagini ale mele...
Mă strâng culori de sentimente
Și pasiuni rebele.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme frumoasă
Vreme frumoasă apă nestemată
căruțe încărcate cu majolica verii
pământ întors în cercul străpuns de lampioane
inofensiv supliciu al flăcărilor mici
dar vine strălucirea acelor briliante
pe care le sfărâmă ciocanul nupțial
începe iar rotirea viesparului în jurul
imensei scorburi unde iernase încolțirea
suita fulgerului și-a cusut
mantalele de apă de sticlă sfărâmată
în locul pomului sorbit de vânt
poezie celebră de Virgil Teodorescu din Poezie neîntreruptă (1976)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Eu chem iubirile, pe cele care, frânte și urmărite de coasa verii, înmiresmează seara cu lenea lor cea albă.
Coșmar nu mai exită, dulce insomnie perpetuă. Nu mai există ură. Există numai pauza unui bal a cărui intrare e pretutindeni în negurile cerului.
Eu vin înaintea șopotului fântânilor, la finalul cioplitorului în piatră.
Pe lira mea o mie de ani nu cântăresc nici cât un mort.
Eu chem îndrăgostiții.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi reveni
M-am întristat și-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuți în scânduri
și globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajiști fără pată
pământ și cer priveliști ce se-ngână
de aer de crepuscul de țărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupțiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur
poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Toamnă. Sezonul ploilor.
Au ruginit crinii grilajului
pe balconul de lemn se dezbracă iedera.
Soarele sfințește arborii,
toată frunza o icoană vie.
Vilă îngustă cu balcon de lemn,
vilă a tristeților elegante,
a sosit toamna sezonul ploilor,
se-ncheagă pe ape trențele verilor,
lebede trec pe sângele viselor.
Iată un docar pe nisipul palid,
vine o doamnă cu ochii de toamnă,
vine un început de roman.
poezie celebră de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vară? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vară, adresa este: