Poezii despre lactate, pagina 41
Cioara vopsită
Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieșiră, de un negru-abanos,
Se mișca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică și fragilă, gureșă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuțul să-l ascunză,
Soțul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Și cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Și așa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanța, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste și pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, cașcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spășită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i durerea tămăduită-n doi
Iubirea-i durerea tămăduită-n doi,
E pansată cu mângâieri în tăcere,
E dezinfectată cu sărutul din noi,
Cu inima ce curge duios, în plăcere.
Iubirea e casa din nou primitoare
De oaspeți cu chip îngeresc
Pe care țâțe cu lapte din soare
Sub crucea credinței îi cresc.
Iubirea-i durerea iubirii de țară,
De neam, de hotar și de glie,
De vorba maternă cea rară,
De jertfa din munți și câmpie.
Iubirea-i etalon când îngerul lași
Să zboare cu tine-n sufletul lui,
Cu tureatca săltăreață sub pași
Tămăduiți de mângâierea Domnului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au pârguit cireșele...
(rondel de Mironești)
S-au adunat azi babele, și-n șoapte,
pe sanț, au pus de-o bârfă și povești.
s-au pârguit cireșele azi noapte
și-au înflorit salcâmii-n Mironești.
trei plozi de-acum făcut-au dinți de lapte
pădurea e mai verde de-o privești.
s-au adunat azi babele, și-n șoapte,
pe șanț, au pus de-o bârfă și povești...
să-mi bați la poartă fix la ora șapte
[...] Citește tot
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia ideală
Gene lungi, obraji de lapte,
Gura mică ca o fragă;
La ureche-ți murmur șoapte,
Ca să știi cât mi-ești de dragă.
Părul moale, ochi șăgalnici,
Ce-și arată strălucirea,
Sânii liberi și zburdalnici,
Îmi încântă mult privirea.
Mâna mică, delicată,
Trupul suplu, de felină,
Ești distinsă, rafinată,
Și-ai o voce cristalină.
Coapsa fermă, cusur n-are,
Mersul tău mă ispitește,
Iar în urmă lași o boare
De parfum ce m-amețește.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fără atingerea ta
Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe și adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbițe deșarte
Și n-aș putea să dorm
Cuvânt și necuvânt.
Și vin cu dimineața privighetori celeste
Și sângele îmi vine, se naște ca la prunc
Dezleagă, caii minții să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele își cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna și a iarnă
Și sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul nebunului
Mai bine-ți văd chipul uscat, neg lângă neg,
Mai bine-ți văd tâmplele-nvinețite, piatră flint,
Decât să uit s-alerg, s-alerg
După sunetul fermecat al unui corn de-argint.
Mai bine-ți leg fruntea cu o nuia de sălcioară
Și-alerg, alerg până-n ceasul în care o să mori,
Decât s-adorm pe-o pernă moale-n fiecare seară
Făr-a-nălța capul când trec pe dealuri vânători.
Mai bine-ți văd obrajii cenușii precum scaieții
Și părul sur negru-acum cum sunt cărbunii,
Decât să uit s-alerg în vara vieții
După ogarii albi ca laptele ai lunii.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Ce faci atâtea nopți fără mine
prea neuitata clipei ce vine?
te leagănă gândul meu singuratic,
izvor nevăzut în stratul freatic!...
Alerg după chipului tău care piere,
pe holuri de vis, cu false unghere,
și răsuflarea-mi străină se curmă
pe ultima ușă trântită în urmă...
Pereții ovali se-ntorc în oglindă,
în colțuri nătânge vor să mă prindă,
și gânduri haine, plutind prin odaie,
cu cioburi de visuri vor mă taie.
De unde te știu și câți ani trecură
în urbea în care norocul se fură?
Ce daruri de preț mai sunt prin vitrine,
în șopul ornat cu lucruri străine?
Câti doctori mai ies în științe exacte
și cum se mai vinde sticla de lapte?
Ce mobile noi se mai urcă pe scară?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente de răsfăț
savurez o ciocolată cu lapte și alune
vreau cât mai multe momente de răsfăț
să strâng bucurii să iubesc să învăț
să le transpun în slove și în fapte bune.
ascult colindele de suflet, mă extaziez
mă pregătesc să întâmpin Crăciunul
în sufletul meu să se nască tribunul
să scoată-n evidență sclipirea din crez.
să-mi fie mântuire, să-mi fie alean
cu toată lumea să mă simt împăcată
să primesc iertarea la marea judecată
dacă am greșit și n-am fost bun mirean.
Crăciunu-i sărbătoarea lumii fermecată
împrăștie miracole în fiecare an.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea intersecției
Punem vântului eșarfe peste ochi
Să nu mai vadă drumul către noi,
Să nu aducă fumul iute, otrăvit,
Unde sărăcia ne-a lăsat strigoi.
Unii și-au vândut chiar conștiința
Călcând avan pe aur și carate
Sau zburând pe plaje însorite
Făcând din osul țării lux, palate.
Trăim înghesuiți în lumea paralelă,
În piramida dintre zi și noapte,
Suntem baza care-abia respiră,
Ei sunt vârf cu miere și cu lapte.
Noi avem sudoare și durere,
Ei huzuresc, au lumea la picioare,
Oricât de paralelă este viața,
Orice intersecție, profund, ne doare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lactate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lactate, adresa este: