Poezii despre frunze, pagina 43
Nervi de toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
In arcane de padure
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză și copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roșu ce-nfășoară și surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziș -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare de sine
Să nu uiți că mi-ai cântat
Când frunzele cădeau
Și pe la geam ușor
Chipul tău eu îl vedeam.
Focul lin ardea-n ogradă
Și priveam flacăra cum arde.
Să nu te miri că azi e viu,
Dar nu îmi mai vorbește
Oftează, îi trist, suspină
Și te aduce-n brațe-mi
Un dor să te mai țină.
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nflorit o păpădie!
Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codița lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Și-i tot ger
Își adună pămătuf,
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monede de timp
Se-nchid potecile cu frunze
Ferigile se-ngalbenesc
Și-alaiul ploilor marunte
Sfarsit de vara prevestesc
Sarutul toamnei e aproape
Si-mbratisarea ei la fel
Ma cumpara cu fructe coapte
Monezi de timp puse-n paner
În unghi zboara pe cer cocorii
Și striga pasarile-n crang
Un august isi inchide ochii
Și toate florile îl plang.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pun pământ iubire doruri lacrimi și durere
Mă ridic precum iarbă
încolțește se ridică
O mână de pământ în care au înflorit albăstrele
Un busuioc o levanțică o frunză de urzică
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze și diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.
Soarele dulce și luminos
Întotdauna o să-ncălzească,
Și câmpul verde o să-nflorească,
Și o să fie cerul frumos.
Iar eu ca frunza ce-ngălbenește,
Din zi într-alta fruntea înclin,
Și al meu suflet rece, străin,
Vai! nu mai simte, nu mai iubește!
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fisa
Ne-nregistrează toamne printre acei iubiți
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciți
Si nu se țin de mână și calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare și de moarte.
« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »
Si-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleiește pe buzele-amandouă.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignit pe frunze
Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne
Eram pierde-toamne
cu tăcerea în bagaj
de Tine mi-e foame
și mă dau drept gaj
Cu tăcerea în bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopții paj
și-o mai duc o vreme
Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre frunze? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze, adresa este: