lactate

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beţie într-un melc din copilărie şi uite aşa, foarte zurlie, şi-a tras un glonte de marţipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce şi clasic, într-o simfonie. uşor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeţi şi o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. şi astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie nevrotică

lapte ars pe sobă, cârpă arsă, ciorapi de lână arşi,
întrebări arse în ghiveciul de legume,
timpul nevrozelor de primăvară
scurs prin tifonul aşteptării

– tăcere –

pungile foşnesc arhaic
în sanctuare cu borcane deşurubate,
păpuşa de plastic topită în cuptorul cu microunde
devine o masă amorfă în care se mai zăreşte
un ochi sticlos ce vede moartea
surâzând

sânge înţepenit în vene obscure,
cutii goale de medicamente la reducere,
eu care stau cu soarele la cap
să-mi germineze fasolea plină de carii
meditez somnul,
meditez lutul din mine

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu cuc deşteptător

trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot creşte în piept
mă antrenez cu raze din zi şi din noapte
găsind printre stele drumul cel mai drept.

cucul deşteptător cântă la ora şapte
clipă de clipă nutresc să mă deştept
trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
fac boltă de lumină cu gândul înţelept.

am trecut prin flăcări sentimente coapte
de la focul inimii la minuni mă aştept
dulci ore desfătate cu miere şi lapte
dragostea de viaţă e suprem concept.

trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot creşte în piept

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

L-am văzut pe Mitzu pis
cocoţat într-un cais
şi de-acolo miorlăia
de inima ţi-o rupea
şi sătul de corcodele
acum cerea croncănele,
am vrut să îi dau smântână,
cum eu am inima bună
şi pe Mitzu cel iubit,
vreau sa-l fac azi fericit,
dar el ce crezi c-a făcut,
cum îl ştiu un prefăcut,
s-a suit pe-o cracă groasă,
într-o parte mai umbroasă
a caisului descris
şi cu greu eu m-am întins
să-l ajung şi să-l dau jos
el şedea pitit frumos
după zarzărele coapte,
eu cătam în altă parte

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziaristele (1)

În ziarul de astăzi e ploaie,
negură de gânduri.
Norii coloniali
deplâng insulele albite
sau albitee,
aşa cum ai zice: "lactee",
adică
"din lapte"; dar ce să faci(?)
atunci cu lipsa de coloană,
spre exemplu la florile de ziar
care sug vlaga luminii
peste zi, peste petale, peste culori;
sau la frunzele de hârtie, verde-vejtejit,
opalescent, din lumina asta
chioara de abjur...

Apoi dai pagină, auzind-o
în foşnetul obositor,
monoton, până ce de la atâtea
ploi peste globi şi orbite

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata dreaptă - aşteaptă!

Judecata-i pregătită, lupul e judecător
Una vulpe nu-i venită, ca martor apărător;
Dar şedinţ-a început, vaca este judecată
Ea, să pască nu a vrut, şi acum va fi tăiată.
Calul, este avocat, ca să-i pună apărare
Apoi, leul, supărat – avocat de... acuzare;
- Treci la bară, inculpată, să ne spui cum ai făcut
Ai răbdat, şi nemâncată, să dai lapte n-ai putut?
- Domnule judecător, iarba este otrăvită
Ruptă în rumegător, este-amară, avenită:
Este acră, dulce nu-i, şi să nu vă otrăvesc
Am adus martori destui, dorind să vă dovedesc,
Pentrucă, lapte am dat, şi o vulpe a murit:
Tineric-a decedat, şi alţi morţi, nu mi-am dorit.
- Apărarea-i dă dreptate, a spus calul avocat:
Avem otrăvite toate, şi nu-s bune de mâncat:
S-o eliberăm pe vacă, care este-o eroină:
Ţinând, laptele să zacă, şi fiind... fără de vină!
- Eu aş zice s-o tăiem, a zis leul avocat
Apoi, laptele să-l bem; mulţumesc – am terminat!

[...] Citeşte tot

fabulă de Paul Preda Păvălache (30 mai 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia talciocului cotidian

Vând
stampe timbre maşini din epoca de piatră
sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice
vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi
din piatră bronz şi aur abţibilduri
bilete de dragoste de autobuz de tren de avion
sau de rachetă intercontinentală
bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola
lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel
diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi
sticluţe de rachiu parfum sau lapte de cuc
ambalaje umane
şerveţele cu Anul Nou
chiştoace chibrituri şi nuduri
Mă rog la liber
Vând Homo Sapiens
Fiat poesis
pereat
mundus

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăldătoarea unei cucoane românce

Şi o ţigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ţine o oglindă de cristal;
Şi altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Ţesut în subţiri cosiţe ca de horbote voal;

Şi o fecioară franceză înveleşte cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Şi o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;

Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă şi spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Şi privind a sale graţii se zâmbeşte uneori...

Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaş se culcă sub şalurile subţiri;
Şi jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini şi din trandafiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alfred de Vigny (1834), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt pline
Şi mâna-mi acum rece pe harpă a-ngheţat;
Străină mi-este lumea d-acuma pentru mine,
Căci ce-am iubit în viaţă ca visul a-ncetat.

Aveam un frate tânăr a căruia junie
Ca râuşor de lapte luase cursul lin,
Ce în a sa ferice, plăcere, bucurie,
Zicea cu vorbă dulce: "Eu nu voi să suspin!"

Aveam şi-un tată încă, amic cum şi părinte,
A cărui gene albe în plâns au fost albit.
Dar vai! ei dorm acuma în tristele morminte,
Copilul lângă tată, precum au vieţuit.

Iubeam o copiliţă, o tânără suflare,
O floare matinală ce creşte surâzând,
Ce fără să adune în viaţă-o sărutare
În dimineaţa vieţii a încetat cântând.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!