Poezii despre lupi, pagina 5
Ninge sub pleoape
câteodată
ninge sub pleoapele tinerelor femei
așa cum ninge printre puii de lupi
cărora le cresc dinții de lapte cu care să
muște din lună
poate dor la fel... dinții de lapte sânii
și ninge să nu vedem noi
să nu fim noi ironici sau spirituali
uneori ninge doar ca să avem lacrimi
să avem soare tinere femei îndrăznețe să parfumeze perna primului iubit
aruncat ca jucărie puilor de lup
când irațional ele gândesc că Trebuie să le iubească
altfel ninsoarea nu o mai suport
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup Alb
Își pune regina cunună,
Cereasca ei față stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...
În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei așteaptă... Extatic,
E vrajă și lege-ntre ei.
Iar Marele Lup îi conduce...
E alb și frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaștri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...
Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veșnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul
De-o vreme locuiește-n mine-un lup.
Nu-mi mai amintesc cu câți viței, cu câte oi l-am hrănit;
Dacă l-aș lipsi de-un prânz, ar hăuli înfometat
și mi-ar mușca și sfâșia carnea.
De ce țin un lup în mine
de ce mă căznesc să-l satur zi de zi,
inventând fel de fel de șiretlicuri cu pretenția că fac lucruri inteligente,
intonând om-mani-padme-hum în aflarea consolării?
Nu-l vreau pe-acest lup în mine,
dar nu cunosc nicio cale prin care l-aș putea ucide.
Îl las să-mi bea sângele și să-mi manânce carnea,
știind că așa îmi va lăsa oasele în pace.
poezie de Yang Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul tot urla
Lupul tot urla, scuipând
Strașnicul penet al cinei
Păsărești, mâncate-n crâng:
Se consumă ca și mine.
Poama coaptă și lăptuca
Trăiesc doar pentru cules.
Dar paingul pe ulucă
Toporași vrea mai ales.
De-aș dormi! de-aș fierbe-o dată
Pe-altarul lui Solomon!
Cu rugină-amestecată
Curgă zeama în Cedron!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmări
Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul sfâșiat
la anii mei am început să văd foarte bine
diferența dintre câine și lup
dintre
lătrat și suspine (?!) chemate-n continuare
să asigure existența omului sfâșiat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe urmele lupilor singuratici
Pași singuratici de lup,
Urme adânci în zăpadă,
Pierduți de-al său grup,
Pași siguri spre pradă.
Călcând pe drumul nesigur,
Câteva urme ce îl trădează,
El simte în aer un tremur,
Zăpada scrâșnind protestează.
Undeva mai în față e haita
Sunt toți acum asigurați,
E cumplit și o mare de alb,
Și pași de lup singuratic.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără morală (minifabulă)
Un animal
mai nesuferit
ca acest sconcs
împuțit
nu am mai întâlnit
își zise lupul
lihnit de foame
aflat în mare
încurcătură
și-l înghiți
dintr-o îmbucătură!
fabulă de Gheorghe Gurău (decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublima comedie
Ca și o speranță dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar așa de antiteză
O rață râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă
Și un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi
Și o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară
sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul a sfeclit-o tocmai la "sfeclă", care nu rimează cu "cehă". În schimb, lupul slovacofon hăhăie mai ceva ca o [...] | Citește tot comentariul
* * *
Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun refuz.
poezie clasică de Marina Țvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lupi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lupi, adresa este: