Poezii despre plăcere, pagina 6
Praf de stele
Carnea-mi era pierdută
în patul trist și astronomic,
și mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu știu ce.
Cred că erai în fața mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.
poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un lucru amuzant s-a petrecut în drum spre Forum
Bine ați venit la Colosseum, unde durerea este plăcere
și-i plăcerea noastră să vă stăm la dispoziție.
Așezați-vă comozi,
Ceara poeziei este fierbinte, iar umorul, ținut la rece, foarte uscat.
Țepii zăbrelelor sunt ascuțiți, dar limbile elitelor sunt încă și mai ascuțite.
Vă așteaptă nenumărate plăceri pline de durere.
Garantăm satisfacție totală. Dacă, totuși, nu veți fi mulțumiți,
Vă oferim gratuit cincizeci de lovituri de bici pe spate.
Nimeni nu intră aici niciodată cu zâmbetul pe buze
Fără a părăsi incinta cu o grimasă.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din scrisori acasă
Mă întrebi de ce îmi irosesc viața scriind?
Găsesc vreo plăcere?
Merită?
Mai presus de toate, sunt plătită?
Dacă nu, atunci, care este motivul?...
Scriu doar pentru că
Există în mine o voce
Care nu se va liniști niciodată.
poezie de Sylvia Plath, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăceri de vis
Două aripi au prins inima ta
În florilegiul plăcerilor de vis,
Ai încercat profund, cu mine,
Să zburăm sub cer deschis.
Planăm așa spre munți și văi,
Peste mări cu valuri înspumate,
În zborul larg tu ești, erai,
Raiul profund cu stele coapte.
Gustam cu ochii fluturând
Clipa ce-aduce viitorul,
Tu mă hrănești cu noul vis,
Sub aripi eu îți zidesc zborul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc și gheață
Lumea va sfârși în flăcări, sunt unii de părere,
Alții spun că în gheață.
Din ce-am gustat din dorinți și din plăcere
Subscriu la prima părere.
Dar dacă-ar fi să piară de două ori tot ce-i viață,
Cred că, din ce știu eu despre ură,
Pot afirma că pentru apocalipsa iminentă
Gheața poate fi o soluție și-o măsură
Îndeajuns de suficientă.
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
întindem bine de infinit,
durerea în puls -
imposibilul pistruiat dintr-o plăcere
cât să devenim
pământeni printre cuvinte...
se naște visul găsit
din viul nopții
cu mâinile în sân.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc
Vârșa pentru pești există datorită peștilor.
Odată ce ai prins peștele, vârșa poate fi uitată.
Lațul de prins iepuri există datorită iepurilor.
Odată ce ai prins iepurele, lațul poate fi uitat.
Cuvintele există datorită înțelesului lor.
Odată ce ai prins înțelesul, cuvintele pot fi uitate.
Unde aș putea găsi omul care a uitat cuvintele?
El este cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp de literă
Și dumneavoastră veți ajunge din iubit
un bărbat din hârtie de scris și citit. Astfel că
după moarte veți avea mult timp. De trăit.
Veți fi răscolit.
Veți simți o anume plăcere la răsfoit
poezie de Floarea Tutuianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vînătorii de rinoceri
Ei, mîine sînt mai răi ca ieri,
Otrava le rămîne-n oase,
Ei, după ce vînează rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
Și li se pare inutil să speri,
De tot ce-i bun învață să se lase,
Ei, după ce vînează rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
Sînt vînători de maxime plăceri,
Precum le spun instinctele lor joase,
Ei, după ce vînează rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Locuri Comune" - Editura Albatros
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre plăcere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plăcere, adresa este: