Poezii despre frunze, pagina 72
Cascadă de flori
Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare iberic
Om de pădure sunt și-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găsești printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinți ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi in plină toamnă
Când frunzele s-au risipit
Te voi iubi ca nimeni alta
Te voi iubi pân-la sfarsit
Si-nfrigurată-n dimineață
Te voi cuprinde in ocean
Cu mii de valuri de speranță
Că iarna nu ne bate-n geam
Si dacă plouă sau va ninge
Si râul este inghetat
Mă va durea până la sânge
Dacă cu toamna ai plecat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi va păsa
Când voi fi moartă și peste mine-n lumina lui april
Își va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deși vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.
Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută și mai rece
Decât ești tu acum.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup
Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci și meduze.
Pe țigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.
Tifonul sânilor tăi
Rana-nfășoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea toamnei
Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind ușor spre înălțimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu și jar în sufletele noastre.
Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Și viața-și terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte și uscate.
O liniște adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voința
Și o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată ființa.
Când El văzu nemulțumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Și rescriind de la-nceput povestea
Luă naștere ceva ce-i zice, toamnă.
[...] Citește tot
poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.
Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.
De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.
Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mugur de Nichel
Primăvara în țări dezvoltate
Un mugur de nichel străbate
și-un verde ciudat, monoton,
Livezi de săpun și șampon,
Primăvara în țări dezvoltate.
Primăvara, a câta putere?,
La vamă nici acte nu-ți cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o încet spre Paris,
Primăvara doar ea grănicer e.
Primăvara pe-aici e o criză,
Răspunde cu-o frunză și-o fisă
Și oamenii-i sunt bieții servi,
Primăvara-i o criză de nervi,
E o criză ea însăși în criză.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi "amici"
În grădină printre frunze
Toate galbene, ursuze,
O reptilă stă la sfat
Cu-n arici cam bosumflat.
Vine iarna peste noi...
Într-un glas spun amandoi.
Hipoterm, șarpele zise:
-Frigul nu îmi e propice.
Aș vrea înapoi în Rai
Poți idee să îmi dai?
Stă ariciul se gandește,
Ce naiv... ceru-i poveste.
În subsol la mine-acasă
Îmi va fi ospăț la masă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda unui gând
Ți-am scris în taină numele pe frunze
și-n haină de omăt l-am prins sub ger
dar toamn-a ruginit pe mii de buze
rupând cadența-n jumătăți ce pier.
Un marș de foc m-a mistuit în suflet
și-n solzii toamnei am uscat cărări
trezind înghețul de prin blândul umblet
cu mâini de cețuri croșetând iernări.
Te-ai rupt din lanțul putredei ninsori
nălțând spre ceru-ți pâlc de tămâioară
ștergându-mi scrisul frunzelor în zori
să-mi fii doar gând colindelor de seară.
poezie de Doina Bezea (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre frunze? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze, adresa este: