Poezii despre învinovățire
39 de poezii despre învinovățire.
De ce?
De ce s-ascult
și să dau vina
pe clipă... haina
ce-o știu de demult?
poezie de Ioan Rațiu din Din vina clipei (22 martie 1993)
Adăugat de Ioan Rațiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmi dezleg cordonul chimonoului;
Stau nefardată în fața ferestrei necruțătoare.
Dacă, nerușinat, juponul meu se va ridica,
O să dau vina pe vântul ștrengar de primăvară!
Coboară noaptea...
Dezleg și-mi las părul mătăsos să-alunece pe umeri,
În vreme ce-mi desfac coapsele deasupra iubitului.
Spune-mi, există vreo parte din mine care nu merită iubită?
poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tacerea
Tacerea uneori e arma ta secreta,
Pare ca ai optiuni, atunci te rog alege,
Eu nu vreau sa le am, asa o eticheta
Nu vreau sa port in suflet, iubirea ta mi-e lege.
Este o nedreptate durerea ce imparti,
Puteam fi mult mai bine, dar uite ce-ai ales,
Tacere pe luni seara, tacere si pe marti,
Motivul tau, spun sincer, eu nu l-am inteles.
Nu mi-ai raspuns aseara, dar astazi nu-ti mai scriu,
Tu dai vina pe mine, n-o spui dar mi-o transmiti,
Nu vrei sa-mi fii iubita? Eu stiu ce-am vrut sa fiu,
Alegi sa fim straini si nicidecum iubiti.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laura mi-a dat
un sărut și de atunci
îmi vine să lovesc cuțitul
de piatră să văd scântei
cum sar nebune
simt că mă simt fericit
de parcă m-ar iubi
cu adevărat mă păcălesc
dar aș vrea s-o ademenesc
să-i sucesc mințile
să mă iubească pasional
voi folosi vrăjile din cărțile vechi
nu dau vina pe sărut
însă el a fost un accelerator
de sentimente ascunse
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduiala lui Dumnezeu...
De câteva zile cobor în
mine
doar seara
și caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...
și ce trist...
uneori nu mănânc
nu beau și nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
știu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihnește tata
plictisit și el de-atâta așteptare...
uneori trec pe lângă el
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat să vă mai spun
Și noi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.
Și eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea
viata acum mi se pare
o flacara ucigatoare
te manii cand e insuficient ceea ce primesti
pe altii dai vina, dar nu te gandesti
ca ai fi putut nici atat sa nu ai
ca trebuie din cand in cat sa mai si dai
pe altii sa-i faci si tu fericiti
fara sa ii faci sa se simta mintiti
dar nu poti... asta-i firea omeneasca
parca din pamant a fost scoasa!?
poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un viscol
acasă din cocaină atât
de emoționant încât
simțeam lacrimile că îngheață
drogul ne dă puteri
și aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului șefului și nu înțeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbușit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea-i măsura
Este-întru totul adevărat că-i altfel, că-i straniu trupul meu,
Dar a mă-învinovăți pe mine-înseamnă-a-l învinovăți pe Dumnezeu;
Dacă-aș putea să mă creez eu însumi iarăși, într-o formă nouă,
N-aș rata momentul de-a mă face plăcut, de bună seamă, vouă.
Iar dacă-aș putea cu brațele atinge polii lumiii
Sau strânge oceanul larg în palma mea întinsă,
Aș fi judecat după suflet, nu după forma humii;
Mintea-i măsura-n care-i ființa omului cuprinsă.
poezie de Joseph Merrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și în stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puțină tandrețe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre învinovățire, adresa este: