Poezii despre Iago
8 poezii despre Iago, manipulator răzbunator, personaj din tragedia "Othello" a lui William Shakespeare, după o povestire de Cinthio.
Un răspuns colocvial: Oricărui băiat care vinde ziare
Dacă-l aștepți la ușa teatrului pe Iago c-o piatră-n mână
Înseamnă că nu te-ai prins care-i morala piesei.
El va cina la noapte cu Othello și cu nevasta-acestuia.
Se vor simți grozav tustrei, ciripind voioși în jurul mesei.
Dar lucrurile-n care crede Iago trebuie-n țărână îngropate:
Minciuna și suspiciunea, conspirația, cum și gândul ce desfrână.
Iar eu nu-l urăsc pe Kaizer* sper că puteți pricepe asta
Însă alung toate lucrurile-n care crede c-un pietroi în mână.
* E vorba de Wilhelm al II-lea, ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918.
Poezia a fost scrisă în timpul primului război mondial.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădare
Promite că te-ascultă, dar te privește-n gol
Cu mintea adusă-n hăul de labirint de sine;
Chiar dacă s-a jurat, la tâmplă cu pistol...
Te vinde tot în cioburi... visând să ia rubine.
E promiscuitatea de-amor cu adulter,
's prietenii clamate cu ascunziș de ură...
Sincerități mințite în voalul de mister...
Ți-este aliatul zilnic... ce nopțile te fură.
Promisiunea, este purtată-n timp mereu
Și care la mezat ți-arată ghilotina;
E-ncrederea pierdută atunci când e mai greu,
Rămânând singur, dus... și victimă și vina.
Ce poate face spirit, un Iago, o Iudee?
E doar serotonină sau dopamină-n sânge?...
Dar nu-i, că le-avem toți!... Deci n-am nicio idee!!!...
Suntem, făcuți o parte, doar trădători!... Nu plânge!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecclesiat Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple
Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, ești mort.
Un cuvânt ucide, o palma ucide,
Uneori, glonțul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuțele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene și chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul o maimuță
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago și cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor uciși.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoșii învinși
Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrențe muguri și coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diptic
Sunt scarabeul de aur în așteptarea
Unei gâze miraculoase, o zână gâză,
În jur roiesc mici iago, cinstiți brutuși,
Mă simt minunat, deși pustnic într-o peșteră
Numai și numai de aur, rostesc cuvinte,
Îi înțeleg pe Spinoza, pe Da Costa,
Pe Jeanne D'Arc o înțeleg cel mai bine,
Uneori, seara, vine la mine Pascal,
Îmi spune, o picătură de apă te poate ucide,
Eu nu-l cred, am devenit un mistic îndărătnic,
Cred mai mult în spirite, decât în cuvintele unor prieteni,
Ce ne lipsește? Nimic, în afara unei mici antante
Cu spirite asemănătoare, eu nu mai pot fi de mult
Împușcat, reînviu mereu cu Dostoievski, Tolstoi,
Strigătul în pustiu se preface în Fata Morgana,
Cu ea mai vorbim în somn, în pustiu,
Acolo aleargă vioi scarabeii de aur.
* * * * * * *
Stau morții-n găoace de lut,
Ca puiul cel nenăscut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea de bună învățătură a secretarului Sancho
Azi, când ipotecate-s castelele din Spanii
Și în harnașamente iama au dat guzganii,
Pe calul de gimnastici urci ca pe-o Rosinantă,
Spre-a ține-o cuvântare clar abracadabrantă:
Anunți solemn studenții practicanți în spitalul
De boli nervoase cum că pleci să le-aduci Graalul.
Mai bine intră iute, cât încă n-ai lumbago,
Agent de matrimonii la marea firmă "Iago";
O lăcătușerie, ceva, cât se mai poate
Să faci dubluri de chei la centuri de castitate,
Sau, cum ești bun de gură, lasă pe vr'unul lefter
Printr-un contract feroce pentru produse "Zepter".
Mișcă-te, vezi cum pleacă la turci în cruciadă
Copile ce-n axile pot abia puf să-și vadă;
Deschizi vulcanizare, mai apoi, moto-velo,
Să poți sări din birja cu cai într-un Cielo,
În zona de curbură a dreptelor aspirații
Din contorsioniști vor sări aristocrații,
Ciornele vrac le lasă în funduri de valiză,
Tristețea-i mult prea mare s-o iei în antrepriză,
[...] Citește tot
poezie de Emil Niculescu din Zona Zoster (2009)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ani romani
Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrențe muguri și coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Iago, adresa este: