Masa tăcerii

Haiku

Masa Tăcerii -
ţinându-ne de mână
privim spre poartă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabiei

De vorbe răpuşi,
La poalele serii,
În locul durerii -
Departe de ruşi -
Ne-aşteaptă Brâncuşi
La masa tăcerii.

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşiană

Trec pe sub Poarta Sărutului,
mă aşez la Masa Tăcerii,
admir Coloana Infinitului
şi recunosc Creatorul.

poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptând un... vis

Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde îşi lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea

"Visul" meu către... Cel de Sus.

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de "cu buzele lipite de" (patetism exagerat) merge mai bine " cu gândul la". E şi mai logic. [...] | Citeşte tot comentariul

Cânt de Iubire

Aşezaţi la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeţii frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...

Morţii cu morţii, se spune,
şi viii cu viii!
Dar ştim noi oare
care sunt morţii
şi care sunt viii?

Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puţin
aici

La plecarea
în regatul tăcut

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.

poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare

se aşează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit

apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vis

Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopţii-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniştea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
şi-acoperă flacăra speranţei
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
păşind sfioasă pe aleea
uitării;
se aşează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostolul pietrei

Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoşul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veşniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-şi neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa tăcerii

Linişte profundă şi sonoră
îmbrăcând, inundând
forme perfecte.
Tăcere protejând forme,
forme adâncind tăcerea,
un echilibru precar
şi vibrant.
Timpul fiind doar insinuat,
sugestie trecătoare
asemeni naturii lui.
Frumuseţe, gen
valori fără sens
dizolvate în dinamismul static
al formelor, revărsate
peste marginea imaginaţiei,
dincolo de sacru.
Perfecţiunea formelor
nu poate fi decât simplă
şi profund cuvântătoare,
până la lacrimi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Gîrniţă
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!