Poezii despre girafe
21 de poezii despre girafe.
* * *
Înot pe spatele unei girafe cu scări
de la o pată de frunză
la o altă frunză de pată
și îmi intră copacii în nări
și îmi curge marea din beregată...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Girafa poem diamant
Cu
gâtu-i lung
ajunge-n vârful copacilor
mâncând frunzele care-i plac
vede lumea de la înălțime
iar în savană ea
e mereu cu
capul deasupra
tuturor.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estompate de un val gros
de lapte
în moapte se aud hămăiturile
embrionilor
din pântecele cățelei gravide
plopii au friguri
dantelării de spumă marină
în poziție de drepți
girafe jupuite cu nervii
exibați și fremătători.
poezie de Constantin Fieraru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menajerie
Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri
Și dinți de săbii ca să te mușc, să te latru
Iată-mă-s șarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă-s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citește-mă A
Iată-mă-s vulturul din asfințit
Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.
poezie celebră de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de lângă tine
călăul te execută pe trecerea
de pietoni condamnați
la decapitare prin semnalizare
greșită pe zebra ce nu
e o girafă oarecare și nu
dă semne de indulgență
(?!)
prin stupidă fecvență
frumosul animal e un om
ca oricare pom
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port corăbii mari tușeau
În port corăbii mari tușeau
Și, lună comestibilă, regina,
îl dezmierda pe vrăjitor cum se dezmiardă
o girafă cu nara rănită.
Pentru a opta oară, zorile emigrau
printre neguțătorii care vindeau din nou
platanilor trași pe sfoară frunzele moarte.
În cușca-i de foc, acvila-mpărătească
se mulțumea c-un orizont pătrat.
Nevinovații-au fost cu-asprime pedepsiți:
orice femeie în fântână s-a schimbat,
și-n cactus fiece bărbat. Pe urmă-a fost spălat,
să-i placă iar, grumazul cerului.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricoul cu girafă
și-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băștinașul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
așa cu tricoul rulat peste cap un turban
ce înăbușă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manșete puțin acrișoare și degete
umede la reverul din pergament permanent
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple așa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotică în tavernă
lui Fox, regele reporterilor
Tremură de frică spanchiul D-zeu...
crepusculul se stinge
în pipa-mi cu cenușe;
ochiul tău e o daltă
sprâncena o cătușe,
așteaptă-mă invoaltă
cu un polițist sub ușe
pentru pumnalul meu
Îți voi prinde leii
ca agrafe
pe un gât de căprioară;
leii-paraleii
hiene și girafe
îți voi aduce în vis
pentru întâia oară
ca pe saltimbancii mei
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărăbușul (fabulă)
Un cărăbuș,
Care abia scăpase de la un duș...
După ce se instală pe o funcție mare,
Continua să scrie fabule moralizatoare!
Dar mâncându-l la nebunie cojoacele,
Dădu iama în toate dobitoacele,
Care i se părură deosebit de mici!
(Mai ales în relațiile de servici)
Numai o furnică, observase de sub agrafă,
Cum cărăbușul se închipuise... girafă!
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tour Eiffel
Mais oui, je suis une girafe,
M'a raconté la tour Eiffel,
Et si ma tête est dans le ciel,
C'est pour mieux brouter les nuages,
Car ils me rendent éternelle.
Mais j'ai quatre pieds bien assis
Dans une courbe de la Seine.
On ne s'ennuie pas à Paris:
Les femmes, comme des phalènes,
Les hommes, comme des fourmis,
Glissent sans fin entre mes jambes
Et les plus fous, les plus ingambes
Montent et descendent le long
De mon cou comme des frelons
La nuit, je lèche les étoiles.
Et si l'on m'aperçoit de loin,
C'est que très souvent, j'en avale
Une sans avoir l'air de rien.
poezie clasică de Maurice Careme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre girafe, adresa este: