Poezii despre oracol
61 de poezii despre oracol.
Poetul ca zeul
Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Și după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Șopot de izvoar
Prin timp călător.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna mea scânteie
De ziua ta femeie,
îți dăruiesc o floare
să mergem pe alee
sub nopțile stelare.
Te-am căutat cândva
pe drumurile mele
și am găsit iubirea:
urcase printre stele.
În fața ta mă-nchin,
pedeapsă, nimb miracol.
Prin clipa în destin -
dorință și oracol.
E ziua ta, femeie:
clipă, minut și oră,
eterna mea scânteie
în viață și la proră.
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul gândurilor mele
Regretatului meu bunic, Leonard
L-am rugat pe îngerul gândurilor,
să-mi arate ce mă așteaptă...
Am închis ușor ochii și i-am întins palma...
privindu-l pe-ascuns...
el s-a uitat,
dar în locul unei călătorii spre lumi necunoscute
mi-a amintit o scurtă poveste:
"Pene negre, vânt și încurcătură.
țipătul cerului.
mari lamentații...
câțiva pași,
trambulina raiului
interzisă acolo
vechiul
oracol
sumerian.
[...] Citește tot
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îl cred pe Bobby!
- Ce-ți place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)
Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul și-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Și-n elocința lui, cred un mileniu!
Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur și simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!
Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburați pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, șah!
Ba, într-un fel, mai mult! Și dup-aceia!..."
sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un alt Delfi
Avem și noi ernanații,
Dar n-am așezat deasupra oracole.
Nu le-am încins, ca alte nații,
Cu nări de bici și tentacule.
Ce povești ne-ar fi înflorit pe guri
Duhoarea adâncului în comă!
Neutilizate, mândrele crăpături
Și-au risipit atâta mister și aromă.
Puteam dibui preotese celebre,
Mai sibiline și mai oculte.
Numai sâni, șolduri, fără vertebre,
Care pe barbari îndelung să-i insulte.
Ca un alt Delfi, pe-o gură de puț,
Acoperit frumos cu o scoarță,
Noi am fi pus, sfinte Prepuț,
Istoria lumii într-o altă balanță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul despre Sancta Simplicitas
Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul,
În freamăt să vezi vântul și-n murmur doar cascadă,
De nu-ți dă osebire belciugul și inelul,
De ce-aș vorbi de vultur la gloata din ogradă?
Fac dragoste, spun unii, ca și cum zici fac treabă!
O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii...
Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă
Vânzând din moștenirea ce ne-o lăsară crinii!
Nevindecatei lepre, mai poți spera-n miracol,
Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia,
Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol,
N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia!
Nu lua în seamă bârfa prea gureșelor țațe,
La tine n-o s-ajungă, că eu te țin în brațe.
sonet de Dumitru Ichim (4 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frezie
O frezie a înflorit
În glastra raiului
Iubire ea a dăruit
Înălțimii cerului
Doru-i petale aurii
Pe cer a aruncat
Din pământ aburii
Cratere au săpat
Țese voalul colorat
Din fruze și petale
O inimă a desenat
Inițiale personale
Parfumul un oracol
Iubire respiri acum
Iubești esti miracol
Revii în jur un fum
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triburile noastre
Solomon a spus odată:
"Odele scrise de mine
Le voi pune-n fundamentul
templului ce va să nască
întunericul ș-apoi lumina
celor care m-or urma" -
Secol după secol toate
odele, la temelia triburilor
învrăjbite, au dărmat
în lacrimi zidul
pământescunui simbol -
Iată, după noi pârjolul
a mocnit pentru o clipă
peste triburile noaste
amuțind întreg avântul
întrebărilor sihastre:
"Să ascult de cine oare?
[...] Citește tot
poezie de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oracol, adresa este: