oratorie

Retorica lui Dracula

Şi-acum
pentru
posteritate

Copii

Pe locuri
fiţi
gata

START

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (16 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorică

Comentând
o
pată
de
sânge

Am
ajuns
în
inimă

Doamne

Cine
bate
în
urma
mea

Cuiele

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorică de sărbătoare

Ei bine

Cui îi pasă
că
jumătate
de
veac

M-am chinuit

Să
nu mă
sinucid

Că

Poezia mi-a şters
lacrimile

Seară de seară

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare retorică

Pentru el, creştinii-s vite,
Patriarhul, şarlatan,
Scuipă vorbe otrăvite
Şi se poartă grosolan.

Şi mă-ntreb, căci nu-s Covidul,
Ci eu cuget, deci exist
Oare cine-i individul
CTP sau Antihrist?

poezie de Octavian Cocoş (31 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Anonim pe deplin
În ţara nimănui
Fără nici o noimă
Pe tărâmul dezolării
Cu idei diforme
Prin haosul necunoaşterii
Cu retorica interzisă
Şi metafizica zdruncinată
Mai emite în van
Doar interjecţii sterpe
Rătăcind în absolut.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit

Opreşte, Doamne, caruselul,
Că sabia e între noi,
Şi nu e de ajuns măcelul
Şi treiul l-a ucis pe doi!

Iar ne autodevorăm,
Vino din nou, Lumină Lină,
Că iar am rătăcit cărarea
Iar partea-i goală şi nu plină!

Ne-a-nvins o logică bolnavă,
Ne-nvinge-o minte maladivă,
Actanţii binelui nu pot
Să dea riposta decisivă!

Ridică, Doamne, templierii
Şi cavalerii elocinţei,
Dă-le armura nemuririi
Şi sparge zidul neputinţei!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii noştri

Câte trape şi atrape
I-au făcut pe mulţi să scape
Din ţesuturile legii
Şi noi tot răbdăm ca blegii

Patrioţii de duzină
Cei născuţi în limuzină
Şi cu body-guarzii în spate
Plini de conturi camuflate

Le-a crescut burta. Şi guşa
Că se înfig precum căpuşa
Şi declamă demagogii
Elocinţa lor ca dogii
Cum îşi apărau poeţii
Fala stinsei lor Veneţii

Cum să faci şi cui să ceri
Să ne scuture de granguri
Ahtiaţii după ranguri

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl cred pe Bobby!

- Ce-ţi place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)

Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul şi-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Şi-n elocinţa lui, cred un mileniu!

Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur şi simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!

Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburaţi pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, şah!
Ba, într-un fel, mai mult! Şi dup-aceia!..."

sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!