Poezii despre oratorie
65 de poezii despre oratorie.
Retorica lui Dracula
Și-acum
pentru
posteritate
Copii
Pe locuri
fiți
gata
START
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (16 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică de sărbătoare
Ei bine
Cui îi pasă
că
jumătate
de
veac
M-am chinuit
Să
nu mă
sinucid
Că
Poezia mi-a șters
lacrimile
Seară de seară
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
Comentând
o
pată
de
sânge
Am
ajuns
în
inimă
Doamne
Cine
bate
în
urma
mea
Cuiele
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
Anonim pe deplin
În țara nimănui
Fără nici o noimă
Pe tărâmul dezolării
Cu idei diforme
Prin haosul necunoașterii
Cu retorica interzisă
Și metafizica zdruncinată
Mai emite în van
Doar interjecții sterpe
Rătăcind în absolut.
poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare retorică
Pentru el, creștinii-s vite,
Patriarhul, șarlatan,
Scuipă vorbe otrăvite
Și se poartă grosolan.
Și mă-ntreb, căci nu-s Covidul,
Ci eu cuget, deci exist
Oare cine-i individul
CTP sau Antihrist?
poezie de Octavian Cocoș (31 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf pentru o carte condamnată
Cititor bun, cu fire bucolică,
Sobru, naiv, cu pornire umană,
Dă deoparte cartea saturniană,
Orgiastică și melancolică.
Dacă nu ai învățat retorică
De la Satan, decan cu prihană,
Arunc-o! căci vei citi de pomană,
Sau mă vei crede poate isterică.
Dar dacă, fără să te lași fermecat,
Ochiul tău știe să plonjeze-n abis,
Citește-mă și iubește-mă curat;
Suflet iscoditor ce suferi deschis
Și caută raiul pe care-l avem,
Să mă căinezi, ca să nu te blestem!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papagalul roșu
Primit cadou din Annam:
Un papagal roșu.
Colorat ca un piersic înflorit,
Vorbind ca un om.
A pățit ceea ce se pățesc întotdeauna
Cei învățați și plini de elocvență.
Au făcut o colivie cu bare de fier
Și l-au închis înăuntrul ei.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică timpurie
Vrei să pari ceea ce nu ești,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturisești,
Cât de mult ai vrea să simți în pași de vals.
O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă și ucide,
Tu oare mai poți fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!
Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferența completează râsul fals,
Ochi injectați cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,
Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, și nu amar
... este plăcere."
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit
Oprește, Doamne, caruselul,
Că sabia e între noi,
Și nu e de ajuns măcelul
Și treiul l-a ucis pe doi!
Iar ne autodevorăm,
Vino din nou, Lumină Lină,
Că iar am rătăcit cărarea
Iar partea-i goală și nu plină!
Ne-a-nvins o logică bolnavă,
Ne-nvinge-o minte maladivă,
Actanții binelui nu pot
Să dea riposta decisivă!
Ridică, Doamne, templierii
Și cavalerii elocinței,
Dă-le armura nemuririi
Și sparge zidul neputinței!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parveniții noștri
Câte trape și atrape
I-au făcut pe mulți să scape
Din țesuturile legii
Și noi tot răbdăm ca blegii
Patrioții de duzină
Cei născuți în limuzină
Și cu body-guarzii în spate
Plini de conturi camuflate
Le-a crescut burta. Și gușa
Că se înfig precum căpușa
Și declamă demagogii
Elocința lor ca dogii
Cum își apărau poeții
Fala stinsei lor Veneții
Cum să faci și cui să ceri
Să ne scuture de granguri
Ahtiații după ranguri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oratorie, adresa este: