ortografie

Suferinţa

nu se poate să-ţi amânăm
execuţia! capul
tău trebuie să cadă acum
în poala de hârtie a iubitei care
face stupide
greşeli de ortografie şi suferă
prin nepublicare
propria ei sângerare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe hârtie

îţi stă acum gândul
şi capul tău minunat
plin de ifose (!?) idei publi
ce hârtie albă a fost
nu se poate a
mâna versul într-un colţ
mai alb de la ortografie (!?)
o să vin cu un braţ
de hârtie de murdărit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rever cuvântul poetului rebel

într-o meditaţie la dragoste
în loteria vieţii ochii iubirii sunt aproape
martor îmi e gândul ce multiplică prezentul
femeia poemelor – poetul şi versul

pe o pânză din jurnalele trăirilor târzii
iubita mea – raţiunea unui madrigal
caligrafia unor armonii
noi – câştigătorul final

pe trupul unei viori cu timp brodat
împletituri ce alcătuiesc piramida lumescului
seva metaforelor dintr-un sărut uitat
pe visul trăit în simfonia fiecărei seri

frunţile noastre se sprijină pe nevinovate plăceri
desemnate ca şi câştigătoare
în jocul silabelor cu unicul destinatar
într-un colier din metafore – poetul cu har

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Refugiu cu chip de femeie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta e minutul

acesta e minutul ascuns de adevăr
concluziile care le tragi zilnic de păr
dar cine să te vadă, cine să te-asculte
de sulte, de insulte şi de păreri oculte,
cu-atâta complezenţă şi false plecăciuni
care se schimbă noaptea în vesele minciuni?
iar tu vei fi silit pe toate să le-mprăştii
cum zvârl' copiii pietrele din prăştii.
şi nu te crede nimeni, oglinzile crăpate
la bursele de ştiri au cota jumătate,
dulceţi zaharisite şi noime fără noimă
că nici un şoim nu are un feminin cu şoimă

acesta e minutul ascuns de adevăr
pe care n-ai să-l iei vreodată în răspăr
că viaţa n-are reguli precum ortografia
şi dex-ul face victimi la fel ca primăria
pune-ţi mănuşi de damă şi ochelari de soare
bastonul lui Gambeta şi du-te la plimbare
ce-o fi să se întâmple, întâmple-se şi gata

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disimulare de fiori proscrişi

De abisale depărtări... sedusă,
Purtată enigmatic înspre dor,
Tăcerilor nebune predispusă,
Deschis-ai al păcatelor zăvor.

Cuvintele grăbite... licitează,
Pe buze înflorind... ortografii
Eretice... ce încă decontează
O cratimă... şi zeci de erezii.

Oracolul luminilor... se-agită,
Sărutul... e distinsul grămătic
Al virgulei pierdute în ispită
Ce-şi fierbe inocenţa în ibric.

Destinul pare pus în antiteză,
De-un oarecare ins, copulativ,
Rămas în aşternut fără viteză
Ca un birjar, murdar şi emotiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatonări

Dintr-o stare prezumtivă
Am adunat aspiraţii cu biciul
Dar au murmurat în serie
Şi au vociferat în şiruri
Apoi au rămas în formă incertă
Numai cu duhul clemenţei
Voi mai accesa desăvârşiri
Şi voi invoca providenţa
Sau mai bine cu vorba bună
Mai ales prin fante de lumină
Simbolurile acum joacă feste
Permanent în sensuri multiple
Dacă aş putea să le stabilizez
În prezent ar deveni o invenţie
O inovaţie tocmai de elogiat
Tatonând continuu pe contur
Se deviază de pe axa tăcerilor
Şi se intră în domeniul acţiuni
Reuşitele ar putea fi dispuse
Printre semne ortografice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maia de noapte albă

Sunt fiecare cuvânt
ce începe
şi se nemărgineşte
cu mine.

Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
desluşind vremelnicia.

Ca şi cum am regla conturi
socotim spuse şi nespuse.
Balanţa părtăluitoarea
îmi descumpăneşte orbita
evidentelor trăiri.

Respir uşurată
pe-acorduri de inspiraţie.
Fiecare cuvânt

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un vechi arbore genealogic

Mereu te reîntorci melancolie
O, blândeţe a singuraticului suflet.
La sfârşit o zi aurie străluceşte.

Plin de umilinţă se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândeţe şi moale nebunie.
Priveşte! Iată se şi-ntunecă.

Se reîntoarce noaptea şi plânge-un muribund
Şi altul suferă cu el.

Tremurând sub ale nopţii stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.

Comentarii

Ca şi în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândeţe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terţine formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândeţea" şi "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mişcarea sănătoasă şi consolidarea civilizaţiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominaţia sunetelor profunde.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitularea nopţii

Asceto! Închide-mă în bezna ta, în cele
Stânci muntene, reci şi albastre!
Roua de sânge curge dintre astre;
Crucea se-nalţă-n licăriri de stele.

Violet rupsese guri, minciună
În cămăruţa ruinată, rece;
Joc auriu mai râde şi petrece,
Şi ultimului clopot limba îi mai sună.

Nor de lună! Cad îndurerate
Sălbaticele fructe noaptea pe pământ
Şi spaţiu-ntreg devine un mormânt
Şi vis se face brazda pe-nserate.

Comentarii

În această poezie, Georg Trakl ridică ritmul şi limbajul la un nivel accesibil în care sensurile pot fi schimbate şi preluate (întregul sens: V 12)

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!