Poezii despre pompieri

38 de poezii despre pompieri.

O spaimă

port o spaimă
în suflet
portofelul din piele de ră
suflet e plin
cu bancnote de fum
(?!)
chem
nu chem pompierii
flăcările
s-au scuturat
demult
respiram un alt vaier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Zburdalnică şi impetuoasă ca o fată
Care cutreieră unde sufletul îi cere,
Libertatea cântă şi îşi ţine ridicată
Torţa aprinsă cât mai sus, cât mai la vedere.

Când e deja nevastă şi când zi de zi
Are grijă de casă şi de ce-i strâns în chiler
Libertatea-şi schimbă viziunea, felul de-a fi,
Îş stinge torţa şi devine pompier.

poezie de Archibald MacLeish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf

orizontul pângărit sub cupola toamnei
se acoperă de tăcere,
egoistă este zarea,
din mormane de moloz
se ridică praful,
pompierii nu mai sunt
s-au înecat să-şi ceară nemurirea,
strada este învăluită în armonia
dezechilibrului,
moartea suverană domină aşteptarea,
ironic şi cinic muşc din culoarea gri a armistiţiului.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alo, 112?

Da, 112! Vă ascultăm!
Măcar bine, că recunoaşteţi...
Spuneţi!
Ca la 2 şi-un sfert!
Vreţi ora exactă?
Vreau să vă informez despre un incendiu, arză-l focu!
Numele dumneavastră!
Incendiu!
Incendiu şi mai cum?
Cum- necum, a explodat!
Ocupaţia!
Deltaplanorist ocazional!
Eşcitant! Cum zburaţi?
Cu butelia de astă-dată!
Nu aveţi aripile alea respective?
Era, dar nu a fost!
Îmi faceţi legătura cu pompierii?
Nu mai bine cu TAROMUL? Introduc o linie nouă, cu deltaplanul!
POMPIERII!!!
Şi dacă vociferaţi la mine, credeţi că vă aud?

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

Au luat foc pădurile, miriştea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro...
Pompierii trag de ploaie
aşa cum amanţii
trag de sânii femeilor înfierbântate,

nimic din ce-am visat -
doar geamul deschis către moarte.

Ieşi, îţi spun, din inima mea,
şarpe cavernos,
trag de cravata cu picăţele, se-năbuşă,
acesta este spasmul neruşinării
celor ce trec
prin sângele hoaţelor de bărbaţi,

mă opresc să respir
şi toate lucrurile devin inutile,

la ceasul acesta mă-ntreb

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminin singular

Etern feminin şi eterna mazetă gogomană!
Fă-ne-a juca, paiaţe plătim pentru decor!
Îţi luminăm şi rampa... Şi tu-n culise, vană
Poţi trupul să ţi-l dărui pompierului uşor.

Pe-ai noştri umeri biciul pleznească-şi dulcea-ţi toană
Genunchii ţi-ncunună... şi junii cerbişori;
Râzi! Hai, arată-ţi dinţii... dar... avem zbiri de goană.
Şi-n noi ceva ce-aduce-a eunuc şi perceptor.

... Ah, pari a nu pricepe?... Nici eu. - Dar fă pe zâna,
Suntem beţi: te-nvârteşte! Şi plaţi. Fă pe hapsâna!
Hai, biciuie-ţi paşaua, umilu-ţi servitor!...

Să ştii să cazi, pe urmă! - dar cazi, păstrându-ţi harul -
Şi pe nisipul nostru să nu îţi laşi tiparul!...
- E-n slujba de femeie şi de gladiator.

sonet de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirică preventivă

Sunt poet dar mă tratez
degeaba sunaţi pompierii
focul meu are doar miez
undeva la malul mării

Degeaba sunaţi pompierii
marea este în vacanţă
şi-au ieşit pe cer oierii
cu stele în transhumanţă

Marea este în vacanţă
focul fiind al meu crez
am flăcările-n balanţă
sunt poet dar mă tratez

Poa`să vină şi pompierii
să-mi stingă focu-nvierii

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pompierul

sângele se preschimbă în durere
aerul toxic te învăluie gata
să acopere sirena ce te orbeşte
cu sunetul ei
de la capăt sunt rândurile
arate în toamnă în care berzele
îşi au cuibul în cuvinte
totul sună atât de straniu
încât ecoul se pierde
sub lespezi de apă fierbinte
am pieptul încordat de căutare
platoşa grea de nerespirat
striveşte numele tău Doamne

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele eu ca o roată

după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
şi ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
ţopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca uşor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraş
şi a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la şcoala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!