Poezii despre siguranță
49 de poezii despre siguranță.
Alegerea
Mă aflam
în fața unui cuțit
cu două tăișuri.
Am ales
siguranța vârfului.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sans Abris
Scopuri care justifică mijloacele
Dogme care evocă supunerea
Conștiință înșelată
Surzenie la suferință
Moralitate și țipete înmărmuritoare
Când întorci privirea
Realitatea e ceea ce vrei să simți
Și ceea ce vrei să vezi
Raționalizează
Pentru a depăsi vina
Siguranța de sine, îndreptățită,
Se cutremură când te transformi în pradă.
cântec interpretat de Quo Vadis
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!



Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniștea
În care așteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranța
Că vom mai fi în stare să ne naștem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ochii știu să mintă
Brutal cădem în plasa siguranței,
Bazându-ne pe inexistența contestației,
Și vedem doar o latură a lumii,
De unde știm că nu suntem noi nebunii?
Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcții,
Este normal să nu ai obiecții.
La fel ca tine pot trăi și eu,
Și poate să îmi spună și un zeu,
Ca pădurea din față este verde,
Dar daltonistul din mine tot roșu o vede.
Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toți sunt daltoniști, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roșul pădurii,
Și tu o viață crezând gura mea, sau a lumii.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alungirea
eu trăiesc într-un viitor mai ușor
care deja... a trecut... a trecut...
te privesc dinspre sâmbure
cum te-aș privi dinspre fruct
în siguranța secundei tăcute îți muști
buzele - până la sângele meu
important e că te dezvolți pe înalt
fără mime. soarta ne-o merităm:
tată și fiu natural în infern (?!) în
doctrina jalnică a timpilor scurți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, siguranța ta
Căprioara ignoră mireasma ierbii
Când lupul se aține-aproape,
Iar ariciul, prudent, își ridică țepii
Ochind o vizuină ca să scape.
Nurcile nu-ți vor spune nicidecum
Unde dorm sau unde-și au culcușul protector,
Iar linxul va gândi atent unde și cum,
La-înghesuială, va face saltul salvator.
Când șoarecii aud al buhei fâșâit
Rămân ascunși și-i trag ochioasei clampa,
Iar licuriciul scapără-un chibrit
Și își aprinde-îndată lampa.
poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul
Pacientul a stat treaz toată noaptea,
circa o sută de ani, vorbind incoerent,
având halucinații, avea două căi, prima,
zborul păsării, viață scurtă și fără urme pe cerul imens,
a doua, târâșul șarpelui, viață în umbră și lungă, urme de neșters,
a ales mersul nesigur al profesorului. Când de copil,
când de om beat, când fericit, când întortocheat,
urma o lasă apoi singur o spulberă, învață de la șarpe
taina tăcerii s-o cumpere, învață de la pasăre
siguranța în golul deschis, a ales viața de profesor,
când pasăre fericită, când șarpe trist.
poezie de Boriis Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea
În aparență singur,
În mine sunt retrași
Oameni pe care i-am întâlnit,
Nu întâmplător, în viața asta.
Din când în când,
Încep să iasă la lumină,
Unul câte unul,
Îmi arată câte o cale
Iar eu aleg cu siguranța călătorului
Calea de mijloc.
Uneori, oamenii pleacă din mine,
Pentru totdeauna,
Fără să-și ia rămas bun,
Îi cuprinde uitarea
Iar eu pășesc în urma lor
Pas cu pas,
Până dispar de tot.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem conjunctural
semințele fricii
încolțesc
monștri gumați amenință
trăgându-mă de ochi
dincolo de ecrane unde
mă descopăr ajuns
înapoi în caverne
siguranța națională desenată
bate
bate la ușa desenată
să ceara alte x la sută din taxe
supatul frumoasei adormite
planeta
este plin cu tuneluri subterane care duc
spre realități induse
aici
lipit pe jos ca un gândac de aur strivit
fumez și
aștept să se trezească toanta
frumoasa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul pe toți ne-a cuprins
Pe toți zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toți ne-a cuprins.
Ne mâncăm unii pe alții.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, frații.
De nimic nu ținem seamă.
Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Amenință România.
Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deține cheia
Răului care se-întinde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre siguranță, adresa este:
