verb

Cine are carte, are parte?

O spun clar – m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ţinut deoparte,
Şi-s cinstiţi, cu multă fală,
Impostorii fără şcoală.

pamflet de George Budoi din În Ţara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică la literatură
Fuge ca din puşcă, zău
Şi o ia pe arătură...
Căci la verbe tun... ă... rău!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea îşi delimitează viaţa

atât de aproape de graniţă
un verb se conjugă

de cealaltă parte a stâncii
verbul naşte un pod
de pe care se aruncă sinucigaşii

ea simte pământul din adânc
şi face o declaraţie publică

sunt fericită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret pe o frunză

Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de praf şi caniculă

La vârsta adolescenţei
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg şiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
şi lăsat să putrezească
pe duşumeaua călduţă din lemn
a inocenţei urmează
zile de praf şi caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aerul captiv e-aceeaşi înălţare
Teama de abis fluid, destin
Când versurile sunt ca-o-ntrebare
Şi verbele se rostesc mai puţin

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disecţia în verb

Dacă noi ne-am bucura de noi
aşa cum se bucurâ cuvintele de cuvinte
Noi ne-am săruta pe noi
fără buze
şi cuvintele s-ar săruta pe ele
fără
noi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
eşti o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoţi, călăi şi criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potriveşte cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeului

S-a-nchis albastru-n clopote târziu
şi urlă disperat la clopotar,
ascultă zeule!
ploaia de interjecţii
spânzurând de funie
până jos la ochii icoanelor.
Zeu cu o mie de verbe,
aruncare a ochiului peste cuvânt
întinde-ţi răsuflarea
peste câinele din mine!

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!