O dietă sănătoasă

Acum, odată îndepărtaţi solzii de pe ochi,
Pot vedea greşelile pe care le-am făcut de-a lungul vieţii.
M-am protejat împotriva bolilor infecţioase,
Dar am ignorat şi neglijat permanent fiinţa mea interioară.
Întotdeauna preocupat de bacteriile sau de viruşii invadatori,
De lupta constantă pentru apărarea trupului de răceli şi de gripă,
Am început să bag în mine o mulţime de fructe şi de legume,
Am digerat mormane de suplimente pe care-apoi
Le-am transformat în băltoace verzi de urină costisitoare;
Cred că până şi pe vezica mea biliară o umflă râsul...

Ajuns la capăt de drum, iată ce a contat cu adevărat:
Păcatele mi-au fost spălate-n întregime
De sângele pe care Mântuitorul l-a vărsat pentru mine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei etaje

Mama era o fantă de lumină
Şi-un ochi căprui în deschizătura uşii;
Respirând adânc, o făceam să creadă
Că dorm dus, ca bebeluşii.

Venit în permisie, un infanterist
Mi-a furat tam-nesam, cum-necum,
Surioara, care-acum, la parter,
Cântă ceva din Schumann la pian – Warum?*

În atic, un cufăr c-o încuietoare
Care se putea deschide nespus de uşor
Conţinea o pălărie roşie de mason
Şi, pentru o plimbare, un baston.

Ridicat în capul oaselor, l-am văzut
Pe tata zburând în acea noapte.**
Vântul mi se scurgea pe gât,
Ferestrele suspinau înlăcrimate.

[...] Citeşte tot

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind

Nu trebuie să crezi că-s mort
Fără lacrimi te rog fără suspine
Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind
Râzând – lucrând – arătând bine

Moartea e o cheie foarte ciudată
Care deschide multe uşi e o fereastră
Prin care suntem conduşi spre alte lumi
Asemănătoare cumva cu-a noastră

Viaţa nu-i nicidecum un accident
Moartea nu-i sfârşitul sub o stea haină
Dumnezeu a conceput o taină mare
Viaţa şi moartea consonant se îmbină

Nu trebuie-aşadar să crezi că-s mort
Fără lacrimi te rog fără suspine
Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind
Râzând – lucrând – arătând bine

poezie de Alan Pembe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoici moarte pe carena navei

Navighez pe ape cu curenţi puternici,
Iar Trecutul apăsător îmi pune piedici
Depunând scoici pe carena navei mele, deci:
Multe mirosuri de carne înoată-n apele marine, reci,

Ale sufletului meu.
Valuri mari îngrămădesc, valuri înalte rostogolesc
Lipitori moarte pe destinul omenesc
Îngreunându-i libertatea de mişcare!

Aruncă lesturile-n fiecare zi,
Până când uitarea te va acoperi!
Pentru că eu sunt viu, iar tu eşti mort;
Mă legi de mal, eu năzuiesc spre-alt port,

Acolo-s aşteptat de Ziua mea!
Desprinde-ţi lestul! Din urmă vine-o noapte rea,
Ai nevoie din pupa de vânturi sunătoare
Şi de-o asietă* corespunzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Clopton Lanier, 1842-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi de vitralii

Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care stă împrăştiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraţilor, un vas tainic, nimeni nu ştie unde ancorează
Am atribuit o aură de sfinţenie acestei poveşti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică şi îţi pictasem chipul în vitralii
Din subconştient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a şters umbrele, dispărând clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăştiat chipul tău
Speram să iasă pajură - o pasăre puternică să ne poarte pe aripi în înălţimi
Dar a venit o lumină....
Când se face lumină, nicio taină nu mai poate ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce, se răstignesc doar cei care îşi merită veneraţia

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Creanga unui copac leagănă vântul rebel
ce -i trece prin plete
În avangarda, încă verde, mănunchiul de frunze
Intrate în putrefacţie, frunze pale adaugă umbre
Pescuiesc pe lună -un vis de poet!
În ariergardă, cerul albastru -violet
Păsări mărunte zboară îndrăzneţ contra curentului creat de trecerea vieţii
Ciugulesc pe un pervaz al inimii
Regrete uitate de unica speranţă de viaţă - o vară
Au încurcat numărătoarea. Al câtalea echinocţiu?
Ploi infernale udă mansarda conştientului
Culorile reci au călcat în picioare culorile calde
Sub tălpi,
scâncesc in agonie cele învinse în bătălie
Trăiesc un vis, cu ochii larg deschişi, înotând prin spaima înecului
În faţa ferestrei,
o creangă a copacului încearcă să adoarmă vântul rebel

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât învăţam mai mult cu atât ştim mai puţin

Ted Sheridan

Mi-a luat mult timp să aflu că n-am învăţat absolut nimic;
Creierul meu e nelocuit, inima goală şi braţele abandonate...
Exhibiţii peste exhibiţii.
Atenţia mea e deficitară şi inaccesibilă detaliilor,
M-am gândit numai la mine,
Am pierdut tot ce mi-am dorit să dobândesc
Şi pentru care am trudit din greu.

Golit de sens, lipsit de valoare şi-n faliment intelectual,
M-am zbătut să-mi menţin egoul fragil
Deasupra temperaturii de îngheţ.
Căci până la urmă... când paharul altora e plin de înţeles
Al meu este gol, cum de altfel e şi sticla de pileală ieftină
Care zace-n poala mea dezumflată de orice lux.

Asta-n vreme ce ecranul plat al televizorului HD

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pescăruşii...

În iad sau în rai şi-a găsit sufletul meu locşorul
După ce am părăsit această lume?
Asta numai pescăruşii plutind dincolo nori,
Sus în înaltul cerului, o pot spune.

poezie de Glycon, poet grec antic, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Affaire d'honneur

Atunci a fost – când a simţit prima oară că s-ar putea
că el să n-o mai iubească aşa cum îşi dorea ea; atunci,
atunci a încetat şi ea să-l mai iubească aşa cum îl iubise.

El n-avea nicio idee că lucrurile se schimbaseră-n relaţia lor,
sesizase doar o minimă reţinere-n atitudinea ei;
cumpărând-i câteva ciocolate şi flori frumoase,
spera că orice problemă va fi dată uitării.

El i-a şoptit în urechea sperioasă
nimicuri siropoase ca....
te iubesc mai mult decât iubesc însăşi viaţa...
dar se pare ca ea a auzit altceva,
aşa ca s-a întors
şi i-a înfipt şase gloanţe în pieptul naiv şi neprotejat
în încercarea de a-şi ucide sentimentele
şi de a se absolvi de orice vină...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere

În casa văduvei nimeni, niciodată,
n-a sărbătorit o aniversare.

În intimitatea camerei mele
n-aş fi recunoscut că-mi păsa
de faptul că prietenii mei organizau petreceri.

Dar înainte de părăsi oraşul pentru a merge la şcoală
mi-am celebrat ziua de naştere cu mult fum –
luase foc biroul pentru evidenţa populaţiei
din clădirea primăriei.

Fără un raport de recensământ
care înregistra un băiat alb de cinci ani
la adresa mamei mele
din blocul de pe Green Street, în Worcester,
nu aş avea nicio dovadă documentară
că exist.
Tu eşti prima persoană,
draga mea, care mă hărţuieşte

[...] Citeşte tot

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!