În jnepenii din zare, podoabe de granit, Apusul înălțimea din piscuri smălțuiește; Cu dungi de spumă unde uscatul se sfârșește, Începe-acolo marea cea fără de sfârșit.
Am la picioare noaptea, tăcerea. Amuțește Și cuibul. Hornul casei fumează liniștit; Și imnul sfânt al serii în ceață-nvăluit, Cu zgomotele mării în murmur se unește.
Atunci din văi și câmpuri și lande, peste toate În aer urcă zvonuri de glasuri depărtate, Păstorii vin acasă cu turme și cu cai.
Întreaga zare parcă se-nveșmântează-n umbră, Și soarele își strânge, pe bolta tot mai sumbră, Petale aurite de roșu evantai.
Acum spun la revedere, ție și tinereții petrecute cu tine, Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis. Eram singur și tu mi-ai cântat, iar eu din dorurile mele ți-am înălțat un turn spre cer; dar acum somnul nostru s-a sfârșit și visul s-a destrămat, duși sunt zorii, pentru totdeauna. Mareele amiezii sunt deasupra noastră, diminețile noastre au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărțim.
Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată, vom sta de vorbă iarăși, iar tu îmi vei cânta un mai adânc, un mai intens cântec. Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească, noi vom înălța încă un turn spre cer.
Cartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99-47.84 lei.
Dintre toate pe care omul le ridică și le construiește din necesitatea de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile. Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.
Aparținând tuturor și fiind imparțiale cu toți, utile, întotdeauna construite cu un rost, în locul unde se încrucișează cele mai multe nevoi omenești, ele sunt mai durabile decât alte construcții și nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.
Cântă moartea Îmi cântă moartea la fereastră Ca o vecernie-n surdină, Îmi cântă-ncet povestea noastră: Un joc de umbre și lumină. Eu o ascult în noaptea mută, Din adâncimi îmi crește mare; Întreaga viață petrecută La căpătâiul meu răsare. Și cum, sub tâmpla mea fierbinte, O lume veche-mi reînvie, Nu câte-au fost îmi vin în minte, Ci câte-ar fi putut să fie.
doar privindu-ți ochii mi-am dat seama că și universul tău are câteva găuri prin care sulițele neființei pătrund și rămân acolo pentru totdeauna...
emoția primelor îmbrățișări nu mai răsare ca un astru cu razele ascuțite, ci își găsește culcușul în acea comoară sângerie, primită la început de drum, când realizezi că ești printre puținele persoane care nu s-au bucurat de strălucirea ei neprihănită
este pedeapsa fiecărui suflet neputincios să nu afle de ce bătăile inimii nu dor când toate în jur par o ancoră prea grea ce i-a fost atârnată de pleoape
ascundem cu o durere fără glas și închidem dincolo de gratiile sufletului acele temeri ce n-au cunoscut vreodată cuvintele...
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00-143.99 lei.
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Cântec pentru crăpatul zorilor
Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr copacii s-au prăbușit peste umbrele lor Peste tot e numai pământ și pământ și pământ Gândul nu mă mai știe cum sunt
Ah, de-aș putea să te iubesc fără amintiri!... Cin' ne-ar mai ști între-atâtea neștiri?
... degeaba se-alungă-napoi și-napoi, pătimaș, câmpiile moi, câmpiile reci de sub pași... tot mai aud prin întunericul șerpuitor pietrele-n lut cum se dor
Hai, vino!... De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi ... Peste tot e numai pământ și pământ și pământ... Gândul nu mă mai știe cum sunt
În aste zile de restriște, Ajunsa țara noastră dragă Să fie a vulturilor pradă. Sunt tot mai răi tot mai flămânzi, Tot mai avizi după putere, Nimic și nimeni nu-i oprește În lupta lor după mărire.
Făcut-au țara un tribunal Unde poporu-i acuzat Fără să aibă avocat; Ei judecă ei dau sentințe.
Se bat pe legi și ordonanțe, Pe constituție, parlament Și nu contează dacă noi, Îi vrem sau nu... Ei ne fac legea.
1858 - a fost fondat orașul american Denver în S.U.A.
1861 - în urma consensului stabilit la Conferința reprezentanților Porții Otomane și ai Puterilor garante, Poarta Otomană emană "Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei" prin care admite unirea administrativă și politică a Principatelor în Imperiul Otoman
1931 - s-a deschids pentru public Muzeul de Istorie al Bucureștiului, în Casa Moruzi din Calea Victoriei nr.117 la București (după anul 1959, colecțiile muzeului au fost adăpostite în incinta Palatului Șuțu; din 1999, poartă denumirea de Muzeul Municipiului București)