O zi atât de fericită. Ceața se ridicase devreme, lucram în grădină. Păsări colibri se ridicau deasupra florii de caprifoi. Nu era pe pământ lucru pe care să-l fi vrut. Nu știam pe nimeni demn de invidiat. Uitasem toate relele întâmpinate. Nu mă rușinam să cred că am fost cine sunt. Nici o durere nu simțeam în corp. Îndreptându-mă, am văzut marea albastră și pânzele.
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios
Cartea "Aleksander Wat. Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european" de Czeslaw Milosz este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -76.10-57.99 lei.
Primăvara este un vers cu armonii de floare și vânt, Învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil. Și de câte ori se învârte câte o literă Se preface fluture cu aripi de soare.
Daca apa nu se innegreste, Satisfactia spalatului este egala cu zero, Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun. In acest timp Isus e batjocorit, Rastignit, Pus sa se foiasca pe cruce Ca intr-un pat cu iasomie. Pus sa bea otrava, Pus sa moara, Pus sa invie a treia zi, Pus sa se urce la ceruri. In acest timp crucea e azvarlita in foc, Cruciadele facute aschii; Prin crapaturile dintre natii Iese un fum inecacios, Se starneste praful de pusca, Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni. In sfarsit, Apa curge tot mai murdara, Istoria-si urmeaza cursul ei,
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare, când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță, să-și lumineze mâinile și teama de el. Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii, când vulturii coboară în noi și ne temem.
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Către Titu...
Si acum, Titu, aș vrea sà-ți vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere. Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul. Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ți se întîmplă, să asculți sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti. Ce măretie! Ce justificare a dreptului de a exista! Acum, tac.
Eu te-am iubit și poate că iubirea În suflet încă nu s-a stins de tot, Dar nici neliniște și nici tristețe Ea nu îți va mai da, așa socot. Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, De gelozie, de sfială chinuit. Dea Domnul să mai fii cândva iubit Așa adânc, așa gingaș cum te-am iubit.