Mai multe despre poezie...
Poezia momentului
Când totul se pierde
Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Mai multe poezii...
Înregistrarea momentului
Taina Crăciunului
O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preț a Sfântului Crăciun.
E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.
E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzește oile de Lup.
E taina Împăratului care devine rob
Și taina trandafirului care răsare dintr-un bob.
E taina Soarelui ce stinge nopți,
Taina Luminii și-a dreptelor dreptăți.
E taina păcii ce se așterne peste lume
Și taina iubirii ce ne poartă nume.
E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei și a păcatelor iertate.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Artene din Colindător la porțile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Mai multe înregistrări audio...
Poezie recent votată
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Sarmis cântând ulcioare de Horez...
Am iscălit și luturi alb-codalbe
d-ulcioare cucuteniene,-n rate,
purtând mărgeane-n var de Ararate,
ca-n doruri noi izvoare să-mi însalbe.
În flux-reflux de vise desrămate,
pe când albine-asediază nalbe,
cu mierea din cântări lucind în salbe,
încerc altoiul buzei lor sărate...
Oare dorești, tu, lutu-mi a-nțelege,
cât vie lacră-i pribegitei ape...?
Nici Fântânarul ziditor de lege
ulciorul gândului nu vrea să-mi crape
că-i de Horez, ne-ncoronat, dar rege,
el, sorb de curcubeu Cereștii Groape...!
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Compostorul de nori (12 aprilie 2004)
Adăugat de Ion Pachia

Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Mai multe poezii votate recent...