Eu care am dormit (atâția ani) fără foc, fără opaiț eu care îmi îmbrățișam doar umbra mea tăcută mi-am dezvelit buzele ca să preaslăvească venirea ta. Atât de sărac eram, iubire, atât de sărac încât nu aveam în palmă nicio mângâiere ca să îmi cumpăr ceasurile în care nu aveam obolul unui sărut ca să-l dau căpitanului umbrelor să mă treacă pe celălalt mal. Toată viața mi-am risipit-o săpând în pustie și așteptând fără să o cunosc sămânța privirilor tale. Călit
O zi atât de fericită. Ceața se ridicase devreme, lucram în grădină. Păsări colibri se ridicau deasupra florii de caprifoi. Nu era pe pământ lucru pe care să-l fi vrut. Nu știam pe nimeni demn de invidiat. Uitasem toate relele întâmpinate. Nu mă rușinam să cred că am fost cine sunt. Nici o durere nu simțeam în corp. Îndreptându-mă, am văzut marea albastră și pânzele.
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios
Cartea "Aleksander Wat. Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european" de Czeslaw Milosz este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -76.10-57.99 lei.
Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam tu, eu Când nu ne cunoștem? Neînțărcați, Sugeam plăceri copilărești, mereu? Sau sforăiam în peșteri, fermecați? Așa a fost: scornita desfătare Și orice frumusețe-ntâmplătoare Ce am râvnit, ți-a fost prefigurare.
Deci, bună dimineața, inimi treze! Voi nu vă urmăriți cumva din frică? E vrednică iubirea să vegheze? Ea-ndepărtări preface tinda mică. Noi lumi navigatorii afle-n zare, Un altul vază-n hărți lumi uimitoare, Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.
În ochi doar chipul celuilalt apare, Despre curate inimi chipul spune. Mai mândre emisfere unde-s oare, Fără de nord și fără soare-apune?
La mine-n gând o noapte ai uitat, Când ruginiul toamnei destrămate A răvășit destinu-mi deghizat În primăveri și ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas? Cine-o fi vrut să bat-a despărțire? Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars Cerșind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic jurământ ai încrustat Pe adormite frunze de petunii... Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat Într-un cristal râvnit de toți nebunii.
Cât de sărac e timpul ce-l mai am! Bogată-i depărtarea că te are Prezentul pare-a fi ultimul gram Din mierea care-ai fost. Acum, ești sare.
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
* * *
Dați-mi voie sa recapitulez pentru dumneavoastră:
Informația nu înseamnă cunoaștere. Cunoașterea nu înseamnă înțelepciune. Înțelepciunea nu înseamnă adevăr. Adevărul nu înseamnă frumusețe. Frumusețea nu înseamnă dragoste. Dragostea nu înseamnă muzică.
1918 - în Primul Război Mondial, Germania a semnat Armistițiul de la Compiegne cu Aliații, într-o pădure în Franța (luptele s-au încheiat oficial la 11.11, ora 11:11, iar armistițul este onorat anual printr-un moment de reculegere de 2 minute)
Cartea "Dmitri: genul cinic" de Dmitri Miticov este disponibilă pentru 
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Este disponibil și textul în 
