Dintre toate pe care omul le ridică și le construiește din necesitatea de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile. Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.
Aparținând tuturor și fiind imparțiale cu toți, utile, întotdeauna construite cu un rost, în locul unde se încrucișează cele mai multe nevoi omenești, ele sunt mai durabile decât alte construcții și nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai vad, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99-9.99 lei.
Câte gânduri putrezesc în nuanțe de gri Câte zile am plâns, crezând că nu o să mai vii Departe sunt zilele cu nuanțe purpurii Departe ești tu, dar te aștept să vii
În firul de amintiri care ne leagă Tot sufletu-mi atârnă Și oscilează copilărește Dar încă aștept de la tine o veste
Durere, fericire și tristețe Alunecă-n privirea ta În jos spre punctul culminant Ce nu poate fi decât marcant...