Eu care am dormit (atâția ani) fără foc, fără opaiț eu care îmi îmbrățișam doar umbra mea tăcută mi-am dezvelit buzele ca să preaslăvească venirea ta. Atât de sărac eram, iubire, atât de sărac încât nu aveam în palmă nicio mângâiere ca să îmi cumpăr ceasurile în care nu aveam obolul unui sărut ca să-l dau căpitanului umbrelor să mă treacă pe celălalt mal. Toată viața mi-am risipit-o săpând în pustie și așteptând fără să o cunosc sămânța privirilor tale. Călit
ce ai? cand te privesc nu aflu in tine decat doi ochi asemenea tuturor ochilor si o gura pieduta printre miile de buze pe care le-am sarutat, un trup aidoma tuturor trupurilor pe care le-am cunoscut dar care nu mi-au lasat nici o amintire.
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27-37.99 lei.
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a 40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă Vezi detalii despre o antologie de referință!
Copac m-oi face, dacă tu ești floare Și dacă floare ești, m-oi face rouă! Tot rouă, dacă rază ești, de soare Să ne unim ființele amândouă! Iar dacă tu ești cerul, iubita mea O stea pe firmamentul tău voi fi Și dacă iadul ești, o viață-ntreagă S-ajung la tine, voi păcătui!
Multicolore plane pătrund în gândul sferic Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric, Nostalgic el venise a fi în stil coleric, Prin planul minții sale ce nu este simetric.
Ruine-nveșmântate în albiile vremii Recheamă la iubirea anilor aprinși; Grămezi de sentimente sângerând uitării Prin oglinzi de apă și chipuri cu ochi ninși.
Am revăzut aseară, la masa unde scriu Cometa plăsmuită din dorințe oarbe Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu, Al veșnicei dureri ce mocnit îl soarbe.
Mă prinzi de mâna rece și mă privești în ochi Aproape-ți simt căldura cu care mă cobori Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi Și iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.
1918 - în Primul Război Mondial, Germania a semnat Armistițiul de la Compiegne cu Aliații, într-o pădure în Franța (luptele s-au încheiat oficial la 11.11, ora 11:11, iar armistițul este onorat anual printr-un moment de reculegere de 2 minute)
Cartea "Dmitri: genul cinic" de Dmitri Miticov este disponibilă pentru 
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Este disponibil și textul în 
